Albania

Albania_mici_siteGE (6 of 6)

Numele oficial: Republika e Shqiperise;
Forma scurtă: Shqiperia;
Forma internaţională: Republic of Albania;
Forma internaţionala scurtă: Albania;
Codul de tara ISO: al;
Ora oficială: UTC +1h;
Ora de vară: UTC +2h;
Prefixul telefonic de țară: +355;
Capitala: Tirana (600.000 locuitori);
Alte oraşe: Durres (200.000), Shkoder (81.000), Vlore (72.000);
Forma de guvernământ: Republică parlamentară;
Localizare: Europa de Sud-Est, se invecineaza cu Marea Adriatică și Marea Ionică;
Suprafaţa: 28.748 km²;
Relief: Situată în regiunea de sud-vest a Peninsulei Balcanice, relieful Albaniei este predominant muntos, dar cu porțiuni plate de-a lungul liniei de coastă de la Marea Adriatică;
Climat:Mediteranean, ușor temperat, cu ierni scurte, umede și veri calde și uscate.

Albania_mici_siteGE (3 of 6)

Oraşe si monumente de vizitat:
– Vestigii ale epocii elene, greco-iliriene, romane, bizantine și otomane;
– Citadele medievale, biserici bizantine;
– Moschei;
– Ruinele vechiului oraș Butrint;
– Centrele istorice ale orașelor Berat și Gjirokastra.

Natura:
– Parcurile naționale Valbona, Thethi, Lumi i Gashit;
– Valea Drinului negru;
– Muntele Korab;
– Plajele de la malul Mării Adriatice.

Alegerea momentului potrivit:
Climatul tipic mediteranean pe litoralul Adriaticii induce perioada mai-septembrie ca fiind cea mai bună pentru turismul de vacanță estivală. Pentru restul țării, un climat continental aduce ierni aspre, mai ales în regiunile muntoase.

Temperaturi (medie zi/noapte, in °C):
Tirana (vestul țării): ianuarie 12/2, aprilie 18/8, iulie 31/17, octombrie 23/10.

Prezentare:
Situată în sudul Europei, Albania se învecinează cu Muntenegru la nord-vest, cu Serbia la nord-est, cu Macedonia la est și cu Grecia la sud-est, Marea Adriatică și Marea Ionică la vest. Granițele sale însumează 720 km.

Albania are un relief predominant muntos (85 % din teritoriu). Există, în funcție de relief, cinci regiuni naturale: Alpii Albanezi (în nord, cu altitudini de 2.000-2.600 m), împăduriți și fragmentați de văile râului Drini (281 km), și ale afluenților săi; Munții Albaniei Centrale (vârful Korabi — 2.751 m), care coboară în trepte spre zona de munți joși Ceremeniki (în vest) și sunt traversați de râurile Mati (97 km) și Skhumbin (146 km); Depresiunea Korce (sud-est), pe valea râului Devolli, regiune joasă, bine populată, cu întinse terenuri agricole; Epirul Albanez (sud-vest), cu altitudini ce nu depășesc 2.000 m și o serie de depresiuni pe văile râurilor Vjosa și Drino; câmpia litorală (lățime maximă de 60 km), colinară în partea de nord, joasă și mlăștinoasă în centru (Myzeqe) și îngustă în sud, unde munții ajung până aproape de țărm.

4253372631_d56673b0ea_z

Lacul Shkodra (368 kmp) este cel mai mare din Peninsula Balcanică și se află, în nord, la granița cu Serbia și Grecia, lacul Ohrid este cel mai adânc lac din Balcani (695 m adâncime) și este situat la granița dintre Albania și Macedonia, lacul Prespa (285 kmp) este situat la cea mai mare altitudine — 850 m deasupra nivelului mării și se află, de asemenea, la granița Albaniei cu Macedonia și Grecia. Clima de pe coastă este mediteraneană cu ierni umede și blânde și veri uscate.

Pe teritoriul Albaniei contemporane au existat locuitori ce făceau parte dintr-un grup pre-indo-european care ocupa coasta mediteraneană. Ilirii, care au populat ulterior teritoriul Albaniei, au făcut parte dintr-un val ulterior de invazii indo-europene.

Romanii au cucerit Iliria în anul 168 î.Hr. După divizarea Imperiului Roman (anul 395), teritoriul Albaniei din prezent a intrat sub jurisdicția Constantinopolului, însă, din punct de vedere ecleziastic, a continuat să se supună Romei până în anul 732, momentul trecerii sub coordonarea Patriarhiei de la Constantinopol. În momentul Marii Schisme din 1054, teritoriul actual al Albaniei a fost împărțit între catolici (nord) și ortodocși (sud).

Prin introducerea sistemului administrativ militar de către bizantini, pe teritoriul Albaniei s-au creat condițiile unui feudalism incipient și s-au evidențiat primele familii ale aristocrației militare. Tot sub suzeranitatea bizantină, s-au format primele formațiuni statale albaneze, peste care s-au succedat invaziile mai multor popoare migratoare (vizigoți, huni, ostrogoți, avari), până la intrarea slavilor în Peninsula Balcanică (secolele VII-VIII). Ulterior, timp de câteva secole, teritoriile albaneze au fost disputate de țaratele bulgărești și Imperiul Bizantin. În anul 1078, apare prima menționare istorică certă a albanezilor, într-o cronică bizantină.

Jala_Beach_Vlora_Albania

În anul 1190, s-a înființat Principatul Arbăria, care a durat până în anul 1255. În 1271, Charles d’Anjou creează Regatul Albaniei. Alte teritorii albaneze au intrat succesiv în componența statelor sârbești, începând cu secolul al XII-lea. Regatul Albaniei s-a dezmembrat în anul 1638, constituindu-se mai multe formațiuni statale, între care: Principatul Dukagjini, Principatul Kastrioti, Principatul de Gjirokastra și Muzakaj, Principatul de Berat. Teritoriul Albaniei a devenit parte a Imperiului Otoman în 1478, după rezistența opusă, timp de câteva decenii, de Liga de la Lezha, sub conducerea liderului Gjergj Kastrioti Skanderbeg.

La 28 noiembrie 1912, printr-o Mișcare de Renaștere Națională marcată de numeroase revolte antiotomane și de activitatea Ligii de la Prizren (1878-1881) și a Ligii de la Peja (1899-1900), Albania și-a declarat independența față de Imperiul Otoman. Decizia de proclamare a independenței de stat a Albaniei a fost adoptată la București, la 5 noiembrie 1912, în cadrul Marii Adunări a Coloniilor Albaneze din România, desfășurate la Hotel Continental, la inițiativa lui Ismail Qemali, deputat de Berat la Înalta Poartă și Luigj Gurakuqi.

Albania a devenit principat sub sceptrul lui Wilhelm de Wied, a cărui domnie a durat din 1914 până în 1925, când Albania a fost proclamată republică. Președintele Ahmed Zogu s-a proclamat Rege în 1928, sub numele de Zogu I. În 1939, Albania a fost ocupată de armatele Italiei, iar regele Ahmet Zog a fost exilat, tronul fiind preluat oficial, în anul 1943, de regele Italiei, Victor Emanuel al III-lea. Astfel, teritoriul albanez a devenit teatru de operațiuni în războiul italo-grec.

Berat_Albania_17

Ulterior capitulării Italiei în fața Aliaților, în 1943, armata germană a invadat și Albania, devenind inamicul războiului de gherilă purtat până atunci împotriva administrației italiene de către Mișcarea Națională de Eliberare. După eliberarea teritoriului de către gherilele comuniste, în noiembrie 1944, Partidul Comunist a preluat puterea în Albania, iar în noiembrie 1945, Enver Hoxha, liderul rezistenței, a preluat conducerea. În perioada 1945-1990, Albania a avut unul din cele mai represive regimuri dictatoriale din Europa. În perioada 1985-1991, Ramiz Alia i-a succedat lui Enver Hoxha, permițând tranziția către democrație.

Capitala este Tirana (Tiranë) și numără 421.000 de locuitori, iar în zona metropolitană — 764.000 de locuitori (2015), potrivit worldpopulationreview.com. Alte orașe principale: Durrës (113.000 loc.), Shkodra (95.000 loc.), Elbasan (78.000 loc.) și Korçë (51.000 loc.).

Tirana

Ținutul ce cuprindea Tirana este înregistrat oficial de către otomani între 1431-1432, numărul locuitorilor fiind estimat la 7.300. În 1614, generalul otoman și conducătorul local, Suleyman Pașa Bargjini, înființează o moschee (Et’hem Bey), un centru comercial și băile publice, se arată pe orașe.co. Prezența pe ruta comercială care lega Europa de Istanbul situează ținutul pe un loc important, până la începutul secolului al XIX-lea.

În 1807, Tirana devine capitala prefecturii Krujë-Tirana. Începutul secolului XX înseamnă, pentru Tirana, acordarea titulaturii de capitală a Albaniei, în primă instanță cu nume provizoriu (1920), apoi permanent (1925). Orașul începe să fie construit sistematic, cu ajutorul arhitecților austrieci, italieni și locali. Instaurarea regimului comunist după cel de-al Doilea Război Mondial a însemnat pentru Tirana un declin din punct de vedere al arhitecturii și al vieții sociale. Multe din vechile clădiri construite de către arhitecții italieni sunt demolate, în locul acestora fiind construite blocuri anoste de locuințe.

Principalele obiective turistice din Tirana sunt situate în jurul celui mai important punct al orașului — piața Sheshi Skënderbej—, precum și de-a lungul bulevardului Martirilor Națiunii. În această zonă, se regăsesc Muzeul Național de Istorie, Galeriile de Artă Națională și Expoziția de Artă Folclorică, Palatul Culturii, care adăpostește opera, baletul și biblioteca națională, dar și moscheea Haxhi Et’Hem Bey, singurul vestigiu al prezenței imperiului otoman în această zonă. Un alt obiectiv îl reprezintă Turnul Ceasului, construit de arhitectul aceleiași moschei.

Albania_mici_siteGE (4 of 6)

Vlora nu este doar un mare port, ci are și o mare importanță istorică — aici s-a întrunit adunarea ce a proclamat independența Albaniei și s-a constituit primul guvern național, condus de Ismail Quemali. Drept urmare, Vlora a fost numit “Oraș — Erou”. Moscheea Muradiye a fost creată de faimosul arhitect Mimar Sinan, iar pe un deal deasupra orașului se află centrul turistic Liria.

În vechiul oraș Butrin, recunoscut încă din anul 1000 î.Hr., se pot vizita câteva situri datând din secolele I și IV, precum și Templul lui Aesculap, Nympheum, Poarta Leilor, Altarul lui Dionisus, case și băi romane, precum și Baptiserul cu mozaicuri colorate.

Atât Berat, cunoscut și ca “orașul celor o mie de ferestre”, cât și Gjirokastra, în sud, au fost declarate Orașe Muzeu. Muzeul Onufri din Berat, dedicat pictorului din secolul XVI și contemporanilor săi, adăpostește icoane restaurate și o biserică ortodoxă. Gjirokastra este dominat de fortăreața din secolul XII, care a fost extinsă de Ali Pasha în 1811. Aici, se află, în prezent, Muzeul Național al Armamentului, ale cărui colecții variază de la armuri medievale până la avioane americane de recunoaștere.

Mâncarea este tipic balcanică, cu influențe turcești — byrek, kofte, shish kebab. Specialitățile naționale sunt ”fergese tirane”, făcut din carne, ouă, ficat și roșii, și ”tave kosi” sau ”tave elbasani”, un fel din carne de berbec și iaurt. Deserturile includ ”oshaf”, un fel de budincă, prăjituri cu miere și fructe confiate.

GhidEuropean va recomanda: Albania

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *