Se spune că aici, la Avrig, în Nopțile Mari din preajma Paștelui, și mai cu seamă în cea de Sânziene, poți găsi drumul spre Poarta Mare, un loc în munți ce se deschide tărâmului în care s-au refugiat mai întâi uriașii (cei ce ne-au construit Cetatea), apoi strămoșii daci, apoi de-acolo au venit cei care i-au invățat pe bătrâni taina ierburilor de leac, mersul stelelor, rotația culturilor, cumpăna apelor.

Situat la poalele Munţilor Făgăraş, la 26 km. est de Sibiu, oraşul Avrig, reprezintă un important centru economic şi turistic, fiind localitatea în care s-a născut şi a murit cărturarul Gheorghe Lazăr, fondatorul învăţământului în limba română din România.

Atestat documentar la 1346, Avrigul făcea parte din Terra Blachorum (Ţara Făgăraşului) amintit în documentele medievale din secolul al XIII-lea când şi aici s-au stabilit coloniştii germani. Până la actuala denumire care i-a fost atribuită în 1733, Avrigul s-a mai numit Affrica (1346) , Ebreg (1413) , Frech, Frick, Freck. După colonizare, localitatea a fost inclusă în scaunul Sibiului, pentru ca din secolul al XVIII-lea să facă parte din domeniile lui Samuel Brukenthal, ajuns guvernator al Transilvaniei. Avrigenii au participat la răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan precum şi la revoluţia de la1848, luptând în legiunea lui Ioan Brote.

Punctul principal de atracție al orașului este Palatul de vară al baronului Samuel von Brukenthal (1721-1803), guvernator al Transilvaniei, construit între 1780 și 1785 după modelul palatului Schönbrunn din Viena. Clădirea în stil baroc are formă de U cu un corp central și 2 aripi laterale. Aici a fost expusă renumita colecție a baronului Brukenthal formată din 212 tablouri și 129 gravuri, în prezent găsindu-se la Muzeul Brukenthal. Din păcate, după moartea baronului clădirea, având mai mulți proprietari nepăsători, s-a degradat cu repezeciune.

 

Astăzi doar tavanele decorate amintesc de luxul de altădată. Palatul a deținut și unul dintre cele mai frumoase parcuri, organizat în terase care coboara spre lunca Oltului. Suprafața de peste 20 hectare a fost amenajată după modelul grădinilor franțuzești, cu fântâni arteziene, o scară splendidă și mai multe alei laterale, vaze, bănci, statui de piatră, și o oranjerie, în care se cultivau curmali, migdali, nucșoară, pepeni și ananas.În grădină probabil fazanii trăiau în libertate.

În Grădina Olandeză se cultiva o varietate luxuriantă de flori, mirodenii și zarzavaturi, iar în Grădina Engleză s-a realizat un peisaj cu pajiști largi, pomi izolați și pâlcuri de copaci. După 1803, odată cu trecerea baronului în neființă, și parcul a intrat într-un somn adânc… nu a mai fost îngrijit, vegetația a crescut în voie, și astăzi este mai mult o pădure decât un parc.

Iată de nota, la 1779, Theodor Hermann, secretarul baronului Samuel von Brukenthal: „Frumusețea acestei grădini, care din o sută de motive este îndreptățită să poarte denumirea de Eden transilvănean, bunăvoința nelimitată pe care mi-a dovedit-o prealuminatul său stăpân, precum și amuzamentele neîncetate, care se țin lanț, mă poartă legănându-mă de la o desfătare la alta.”

Domeniul de la Avrig cuprinde palatul, parcul – sigurul parc baroc din România de astăzi – și clădirea oranjeriei, în prezent amenajată ca restaurant, sală de evenimente și hotel. În ultimii ani, parcul s-a îmbogățit și cu un imens cort pentru evenimente, o apariție care ne trezește subit din reveriile edenului transilvan la vremurile actuale. Un loc unic, ce trebuie inclus în planurile voastre de călătorie!