Belgia

Flag of Belgium

Numele oficial: Royaume de Belgique (Koninkrijk Belgie)
Forma scurtă: Belgique (België)
Forma internațională: Kingdom of Belgium
Forma internațională scurtă: Belgium
Codul de țară ISO: be
Ora oficială: CET – Central European Time
Ora de vară: (DST) Martie – Octombrie (UTC +2)
Prefixul telefonic de țară: +32
Capitala: Bruxelles
Alte orașe: Antwerp (Anvers, 466.203), Brugge  (Bruges, 116.982), Charleroi (202.233), Gand (Gent, 224.685), Liège (188.907), Namur (107.653),
Forma de guvernamânt: democrație federala parlamentara sub monarhie constituționala.
Localizare: vestul Europei
Suprafața: 30.528 km²
Relief: relief în general plat, cel mai înalt punct – Signal de Botrange (694 m)
Climat: temperat, ierni blânde, veri racoroase, umede
Belgia mici (21)

Natura si peisaje:
– Parcul Natural Hautes Fagnes-Eifel;
– Vaile Meuse si Semois;
– Campul bataliei de la Waterloo;
– Romantismul canalurilor si digurilor de la Damme;

Fauna si flora:
– Dune de-a lungul coastei atlantice;
– Paduri de pini in muntii Ardeni;
– Peste 250 de specii de pasari, 67 de mamifere, plus reptile si insecte traiesc cu precadere in zona muntilor Ardeni (mistreti, caprioare, pisici salbatice, ariciu, veverite, lilieci etc;

Orase si monumente de vizitat:
– Bruxelles, Bruges, Anvers, Gand (Ghent), Liege, Louviere, Dinant, Mons, Tournai, Namur;
– Ansamblul „Béguinages flamands”;
– Piața Centrală („Grote Markt” / „Grand’ Place”) din Bruxelles;
– Cele patru elevatoare navale de pe „Canal du Centre”;
– Turnurile înalte cu ceas („Beffrois” / „Belfriede”) din Flandra și Valonia;
– Cariera de silex din Spienne (Mons);
– Catedrala Notre Dame din Tournai;
– Centrul istoric din Bruges;
– Muzeul Plantin-Moretus din Anvers;
– Palatul Stoclet din Bruxelles;
– Minele de exploatare a cărbunelui din Valonia;
– Campul bataliei de la Waterloo.

Alegerea momentului potrivit:
– Avand un climat oceanic bland si umed, Belgia, ca si celelalte tari din nord-vestul Europei ofera conditii propice de vizitare in perioada iunie-septembrie;
– Conditiile in zona montana (Muntii Ardeni) nu sunt atat de aspre;
– In perioada Craciunului, marile orase ofera o atmosfera aparte prin organizarea unor piete pline de arome si culoare;

Temperaturi (medie zi/noapte, in °C):
– Bruxelles (centru): ianuarie 5/0, aprilie 13/4, iulie 23/12, octombrie 14/7;
– Ostende (coasta atlantica): ianuarie 5/1, aprilie 11/6, iulie 19/13, octombrie 15/8;

ANUAL IAN FEB  MAR  APR  MAI IUN  IUL AUG  SEP  OCT  NOE  DEC
Temperatura medie(°C) 9 1.6 2.1 5 7.6 11.7 14.6  16.5 16.4  13.8  9.9   5.3      3
Temp. medie maxima (°C) 12.6 3.9 5 8.5 11.9 16.4 19.2 21.1 21.2 17.9 13.4 7.9 5.2
Temp. medie minima (°C) 5.2 -0.6 -0.7 1.3 3.3 7.1 10 12 11.8 9.5 6.1 2.6 0.8
Media precipitatiilor (mm) 840 72.6 51.6 64.3 51.6 57.1 70.7 77.3 75 66.7 73.8 72.4 78.3 28 22

Festivaluri/Traditii:
– Februarie:  Carnival de Binche (traditii medievale, muzica);
– Aprilie: Cavalcade de Herve (care alegorice, muzica, dans in localitatea Herve);
– Mai:  Belgian Pride (Bruxelles);
– Mai: Procesiunea Sangelui Sfant (Bruxelles);
– Iunie: Celebrarea Bataliei de la Waterloo (campul de la Waterloo);
– Iulie:  Gentse Feesten (Ghent) – festival muzical si teatral;
– Iulie (21): Ziua Independentei (parade, focuri de artificii, muzica);
– August:  Festivalul de vara Bruxelles (peste 250 de concerte de muzica);
– Noiembrie (1):  Ziua tuturor Sfintilor
– Noiembrie-Decembrie: Piata de Craciun de la Bruxelles
– Decembrie (5): Sf.Nicolae;
– Decembrie (25): Sarbatoarea Craciunului;

Pro:
– O mare bogatie culturala in orasele ce si-au conservat istoria si traditiile;

Contra:
– Clima umeda si schimbatoare nu incurajeaza calatoriile cu durata mai mare de 4-5 zile;

Prezentare:
Benelux este un spațiu de rămășițe supraviețuitoare ale teritoriilor acaparate de Germania sau Franța, pe parcursul istoriei. Le putem descrie și ca niște teritorii de graniță, dar nu în sensul de frontiere stricte, ci spații tampon între continent și mare, scăldate de Rin, declarat la un moment dat de către francezi, „frontiera naturala a Franței”, iar de către germani, „motorul economiei Reich-ului”.

O zonă de dispute între flamanzi și valoni, între protestanți și catolici, între regaliști și republicani, Benelux este însă, înainte de toate, o zonă extrem de frumoasă, cu climă blândă și o societate multiculturală lăudată de unii, criticată de alții. Deși mulți asemuiesc, din punct de vedere multicultural, Belgia cu Elveția, diferența consta în tendințele de frangmentare ale primei, față de stabilitatea celei din urmă.

Belgia mici (10)-2

Organizarea socială a Belgiei și Olandei în secolele al XIX-lea și al XX-lea, a fost marcată de un fenomen, cunoscut de istoricii acestori țări, sub denumirea de ”pilarizare” sau „columnizare”, explicat ca imaginea unei columne, a unui stâlp pe care toată suflarea s-a înghesuit să se cațere spre acoperiș, fără să lase nimic la baza societății, acolo unde se spune că se nasc marile națiuni. Fenomenul a devenit din ce în ce mai rezidual în prezent, dar este încă puternic, mai ales în Belgia unde sentimentele naționale sunt, prin structura populației, duale. Țara a fost federalizată, cu multe competențe economice și politice divizate în trei regiuni teritoriale: olandezii care vorbesc flamanda, francezii vorbind valona, și regiunea bilingvă Bruxelles. Această separare a scindat toate falangele societății, din toate sectoarele, social, cultural, economic sau politic.

Cu un secol înainte de Hristos, Țările de Jos erau locuite de triburi celtice (la sudul și vestul Rinului), dar și triburi germanice, în nord. Pentru că influențele culturale s-au interferat dintr-o parte în alta, era greu să tragi o linie între locuitorii de origine celtică și cei de origine germanică. Pe coasta de nord a Franței și în Flandra trăiau „morinii”, la nord de ei viețuiau „menapii”, în Artois, „nervii”, între Schelde și Rin ”eburonii”, iar pe teritoriul Luxemburgului de astăzi ”treverii”, atât de scindate erau triburile care sălășluiau pe acele teritorii.

Book-138-iulie-mic-40

O influență extrem de importantă în modelarea stilului de viață și a culturii zonei Țărilor de Jos au avut-o francii, cei care au fondat în 450 d.Hr.un regat la sud, asezat pe drumul dintre Tongres și Boulogne. Dacă primul rege al francilor, Chilferic I și-a stabilit capitala în zona Tournai, fiul său, Clovis I, a extins regatul, eliminând unul câte unul ceilalți lideri ai francilor. În anul 800, regele Carol cel Mare , proclamat rege al Imperiului de Apus, a deschis o era a reformelor agrare dar și instituirea unor legi de guvernare locală care au condus la apariția a două regiuni disticte, Flandra în nord și Valonia, în sud.

17290e0a2ea6b588510ba3a83a6aead9

Odată cu invazia vikingilor s-a conturat o regiune Flandra mai puternică și mai vastă. Orașul-port Bruges a devenit unul dintre cele mai importante centre comerciale ale Europei dar și un puternic centru bancar, tot mai mulți bancheri din Germania și Lombardia stabilindu-și cartierele generale aici. Alte orașe, ca Ghent și Ypres (Ieper) au prosperat din monopolul comerțului cu lână, iar alte orașe și-au dezvoltat manufacturi importante. La 1400, Philippe le Bon, cunoscut și ca Philip al III-lea, Duce de Burgundia, membru al dinastiei valone, a preluat controlul asupra regiunii cunoscute ca Țările de Jos, încluzând și teritoriul Belgiei de astăzi. Bruxelles, Anvers, Mechelen și Leuven au devenit importante centre comerciale, dar și culturale. Epoca a fost una extrem de benefică și prolifică, ridicându-se o sumedenie de clădiri publice, hanuri și catedrale medievale, unele păstrate până astăzi. Artiști flamanzi ca Jan van Eyck, Hieronymus Bosch sau Rogier van der Weyden au contribuit la conturarea unui stil flamand inconfundabil în artă. După pierderea ducatului Burgundiei de către Charles le Téméraire, teritoriile au intrat, din nou, sub autoritatea Franței, dar prin căsătoria Mariei de Brugundia cu Maximilian, împăratul Austriei, au devenit parte a Imperiului de Habsburg.

british-hougoumont-500

De-abia în 1795, actualul teritoriu al Belgiei a revenit Franței, iar infrîngerea lui Napoleon Bonaparte de la Waterloo, i-a făcut pe belgieni să se gândească la independență. După Congresul de la Viena din 1815, Belgia a fost din nou reunită cu provincii ale Olandei. Era însă clar că două națiuni, cu limbi și culturi diferite nu vor putea coabita. La 21 iulie 1831, Belgia a devenit monarhie constituțională sub Leopold de Saxa-Coburg-Gotta, un prinț de origine germană. Beneficiind de resurse proprii importante, Valonia (zona filo-franceză) s-a dezvoltat rapid în detrimentul Flandrei.

În 1951, după o perioadă tulbure, pe tronul Belgiei a urcat regele Baudouin, care timp de 42 de ani a reușit să imprime o armonie între cele două grupuri lingvistice și culturale, acordând o mai mare autonomie autorităților locale din cele două zone ale țării. În 1993, constituția a fost amendată pentru crearea unui stat federal alcătuit din cele două regiuni autonome, Flandra și Valonia și o regiune semiautonomă, cea a vorbitorilor de limbă gemană. Capitala, Bruxelles, a fost declarată zonă bilingvă.

Liege_guilleminsgare

Belgia de astăzi este un spațiu care oferă vizitatorului o întreagă colecție de orașe în care tradițiile medievale, inclusiv cele care se referă la organizarea orașelor, se împletesc cu descoperirile societății moderne.

În fiecare an, Belgia primește aproximativ 6,7 milioane de turiști, cei mai mulți provenind din țările vecine (Germania, Franța, Olanda și Marea Britanie), care generează o cifră de afaceri de peste 10 miliarde de dolari anual (2% din P.I.B.).

Principalele atuuri ale Belgiei sunt proximitatea siturilor turistice și un sistem de transport în comun extrem de eficient. Cea mai mare densitate a turiștilor o întâlnim în Munții Ardeni, la Bruxelles și în orașele flamande Anvers, Bruges și Ghent.

Bruxelles, capitala neoficială a Europei

Belgia mici (26)-2

Brussels (Bruxelles), oraș european, capitală a berii și a cartofilor prăjiți, a gofrelor și a vestitei statui desuete Manneken Pis, este, în primul rând, dincolo de anvergura sa de capitala a Parlamanetului european, un oraș de talie umană, de o excentricitate surprinzătoare, cu oameni de un umor inconfundabil.

Centrul capitalei este traversat de la nord la sud de nesfârșitul bulevard Anspach, o vastă promenadă pe care nu ai cum să o ratezi dacă vrei să ajungi în Grand Place, imensa piață pietonală a orașului, dreptunghiul pavat în care se găsește mare parte din istoria Bruxelles-ului, cu clădirile și monumentele sale baroce și gotice.

Belgia mici (36)-2

În Grote Markt (Grand Place), se află și impunătorul sediu al Primăriei, construcție gotică din secolul al XV-lea despre care circulă o legendă tragică. Se spune că arhitectul care a conceput proiectul, descoperind asimetria operei sale s-ar fi aruncat în gol de pe acoperișul turnului central.

Belgia mici (49)-2

La câteva sute de metri în sud, turnată în broz, se află una dintre cele mai vestite statui ale Europei, Manneken Pis, înfățișând un puști desuet care își face nevoile… în văzul tuturor. Statuia de 60 de centimetri, realizată în secolul al XVII-lea de către Jerome Duquesnoy, este situată la intersecția Rue de Chène cu l’Etuve. Deși s-au efectuat nenumărate și ample cercetări, până în prezent nu se cunoaște cu certitudine care este mesajul care s-a dorit a fi transmis de către autor. Ceea ce se știe, pentru că este atestat documentar, se referă la autorizația de amplasare și denumirea inițială a operei, „Juliaenekensborre” sau „Izvorul micului Julien”, aluzia fiind evidentă. Ceea ce se poate bănui este că acestă statuie arată spiritul rebel, răutăcios al tinerimii belgiene. Se mai știe cu certitudine că fântâna a furnizat apă potabilă riveranilor și că statuia buclucașă a trăit multe aventuri de-a lungul existenței sale centenare.

Catedrala din Bruxelles poartă denumirea oficială de Cathédrale Saint-Michel sau Sint-Michiels Kathedraal, după numele patronului orașului. După ridicarea catedralei, în 1047, Ducele de Brabant a transferat și relicvele Sfintei Gudula, astfel încât, adeseori o să găsiți denumirea sub forma Cathédrale Saint-Michel et Gudule. Nu prea se știe cum arăta catedrala în forma ei inițială pentru că în secolul al XIII-lea, a fost renovată din temelii, primind puternic amprente gotice, fațada fiind terminată abia în secolul al XV-lea. Piatra de temelie a fost pusă de Ducele Henric I de Brabant, basilica fiind terminată în timpul domniei lui Carol al V-lea, adică după mai bine de 300 de ani. Așa se și explică amestecul de stiluri, adică roman, gotic timpuri și târziu, cu influențe renascentiste. Fațada, care desfășoară în fața ta un șir parcă nesfârșit de trepte este dominată de două turnuri înalte de 69 de metri, decorate cu arce și nișe. Marele portal din centru, ornat cu statui și cu un imens „ochi” din sticlă vitrată ne aduce aminte de Notre Dame din Paris. Interiorul nu este auster, ci înțesat de coloane romane și gotice, nișe și capele, statui ale celor 12 Apostoli și un altar uriaș, sculptat în lemn și decorat cu basoreliefuri turnate în cupru.

Belgia mici (13)-2

Situată pe vechiul drum comercial care lega Palatul Ducal du Coudenberg de Senne (sau Zenne), micul râu care străbate Bruxelles-ul, piața centrală a orașului, Grotte Markt (Grande Place) a fost construită începând cu secolul al XIII-lea, când au apărut primele clădiri, de fapt o hală de panificație, una pentru carne și alta pentru legume. Locul a fost repede încojurat de căsuțe din lemn dar și din piatră, grupate în jurul unei fântâni ce furniza apă proaspătă. În 1302, fântâna a fost înlocuită cu una mai mare, din piatră, cu 8 jeturi de apă și 8 bazine. Două dintre clădirile situate pe viitorul amplasament al primăriei, au fost expropiate între 1301-1327. Prima aripă a primăriei orașului a fost construită începând cu 1402, după planurile lui Jacques Van Thienen, fiind apoi completată între 1444 și 1454 cu turnul și cealaltă aripă, după proiectele lui Jan Van Ruysbroeck. Statuia din centrul pieței, turnată în bronz, reprezentându-l pe Saint-Michel a fost realizată de Martin Van Rode, în 1454. Corporații private au obținut participații active la gestiunea orașului, insatlându-și rapid sediile pe conturul pieței. Legumicultorii au ocupat clădirea La Brouette, tâmplarii și dogarii Le Sac, constructorii de nave Le Cornet, negustorii Le Renard, sculptorii și tăietorii de piatră La Colline și dulgherii Le Pot d’Étain.

Centru important al vieții economice a orașului, Grand Place a fost, de-a lungul anilor, și centrul politic, militar, dar și locul din care au pornit revoltele sau marile sărbători ale Bruxelles-ului. La 2 decembrie 1998, eforturile tuturor arhitecților care au lucrat la păstrarea farmecului acestei piețe-simbol a Bruxelles-ului, au fost răsplătite prin înscrirea pieței în patrimoniul mondial al UNESCO.

De vizitat la Bruxelles: Musée de la Ville de Bruxelles, Manneken Pis, Atomium, Minieurope, Grand-Place, Musée Belvue, Musée du Cacao et du Chocolat, Musée du Cinquantenaire, Musée Horta, Parc de Bruxelles and Palais Royal, Place du Grand-Sablon

Anvers (Antwerp) – orașul diamantelor

Antwerp. View of the Cathedral of the Sacred Mother of God.

Anvers este, dincolo de statutul neoficial de capitală a diamantelor, un port-cheie și un oraș comercial de nivel internațional.

Conform unei vechi legende, numele orașului este legat de soldatul roman Silvius Brabo, care a ucis gigantul mitic Druon Antigoon, cel care cerea dijmă pentru fiecare trecere peste podul raului Scheldt. Brabo ar fi tăiat mâna gigantului și ar fi aruncat-o în râu, ceea ce în dialectul local, s-a transformat în expresia „Hand werpen”, transformat apoi în Antwerpen, sau Anvers, în franceza vorbită de valoni. O altă variantă, ceva mai plauzibilă, vine din termenul latin „Antverpia”, explicat ca „depunere de aluviuni în fața unui râu”.

Chiar dacă există vestigii ale vieții organizate încă din perioada galo-romană (secolele II și III), abia din secolul al VII-lea apar primele fortificații, semn că locuitorii așezării deveniseră stabili și aveau ce apăra. În secolul al X-lea, râul Scheldt (Escaut, în franceză), devine graniță a Sfântului Imperiu Roman.

După declinul Brugge-ului, Anvers, care făcea parte din Ducatul de Brabant, a devenit un oraș important din punct de vedere economic și social. Începând cu secolul al XVI-lea, orașul-port a devenit al doilea oraș important din nordul Alpilor, o mulțime de neguțători și bancheri stabilindu-și sediul și operațiunile aici. Mai mult, la Anvers s-a înființat prima bursă de tranzacționare a argintului provenit din Americi, adus de flotele spaniole ale conchistadorilor, dar și o importantă industrie textilă.

Războiul izbucnit în 1572, a închis însă drumurile comerciale, mai ales accesul spre Spania și portul Bilbao. În 1576, trupele spaniole au invadat orașul, ucigând peste 6000 de localnici și incendiind 800 de case.

Recunoașterea Provinciilor Unite și independența acestora s-a realizat prin Tratatul de la Munster, din 1648, care însă a interzis navigația pe râul Escaut, distrugând practic activitățile comerciale ale orașului Anvers.

Pe la finele secolului al XIX-lea Anvers și-a recâștigat prestigiul internațional: trei Expoziții Mondiale (1885, 1894 și 1930) și organizarea Jocurilor Olimpice, în 1920, sunt exemplele cele mai edificatoare.

Belgia mici (12)

Dacă ajungi cu trenul la Anvers ai șansa de a porni în expolarea orașului din chiar unul dintre cele mai frumoase monumente arhitectonice ale sale: clădirea Gării Centrale. Construită între 1895 și 1905 după planurile arhitectului Louis Delasenserie, domul central al gării se întinde pe o lungime de 185 de metri, aparținând stilului clasic. În 2005, revista americană Newsweek a catalogat gara din Anvers ca una dintre cele mai frumoase din lume. În 2009, gara din Anvers a găzduit unul dintre cele mai impresionante flash mob-uri, filmul evenimentului, desfășurat pe tema muzicală „Do-Re-Mi” din filmul „Sunetul Muzicii”, fiind vizionat de mai mult de 3,5 milioane de utilizatori ai canalului Youtube.

Din gară, pe bulevardul De Keyserlei, ajungi în Piața Mare (Grotte Markt), unde sunt concentrate cele mai importante edificii ale orașului.

Belgia mici (2)

În chiar mijlocul pieței descoperim Fântâna lui Brabo, legendarul erou care a răpus gigantul Antigoon. În nord-vestul pieței se înalță sediul Diocezei orașului Anvers, Onze-Lieve-Kathedraal, începută în 1352 și terminată în 1521. Realizată în stilul gotic, după planurile arhitecților Jan și Pieter Appelmans, catedrala beneficiază de câteva opere baroce semnificative ale pictorului Peter Paul Rubens, dar și a altor artiști ca Otto van Veen, Jacob de Becker și Marten de Vos.

Turnul catedralei măsoară 123 de metri înălțime, fiind cel mai înalt din Benelux. Nava catedralei, cu o lungime de 118 metri și o lățime de 63 de metri, are nu mai puțin de 2400 de locuri pe scaune, dar poate găzdui 25.000 de persoane, în picioare. În fiecare an, catedrala din Anvers este vizitată de 360.000 de turiști, costurile anuale de întreținere ridicându-se la 1,5 milioane de euro, în condițiile în care intrarea este gratuită.

Foarte aproape de Piața Centrală, într-o mică piațetă, două clădiri, aflate față în față ne povestesc istoria orașului. Prima este biserica reformată Saint-Charles-Borromée, construită între 1615 și 1621, după modelul bisericii iezuite Chiesa de Gesù de la Roma. Arhitectura interioară, cu galeriile de capele aflate la primul nivel, este unică în Belgia. Planurile au fost desenate de iezuiții Aguillon și Huygens. Ornamentele fațadei și zugrăvirea plafonului au beneficiat de talentul lui Paul Rubens. Din păcate, picturile au fost complet distruse de incendiul din 1718.

Peste drum, într-o clădire neo-clasică se găsește biblioteca orașului, dominată, în fașă, de statuia lui Hendrik Conscience, scriitor din secolul al XIX-lea, care și-a îndemnat concetățenii să se aplece asupra lecturii.

Bazilica Saint-Jacques (sau Jacobskerk), construită între 1491 și 1656, în stilul gotic se află tot în zona Pieței Mari. Încă de la ridicare, enoriașii burghezi ai viitoarei parohii și-au propus să înalțe un turn mai înalt decât al catedralei Onze-Lieve dar, lipsa fondurilor i-a obligat să se oprească la doar 55 de metri înălțime. Concentrarea tuturor bogățiilor acestor enoriași s-a materializat însă în interior, acolo unde se află într-o capelă și locul de odihnă veșnică al marelui pictor Paul Rubens, vegheat de opera sa intitulată „Fecioara înconjurată de sfinți”.

Dacă străbați centrul Anvers-ului, nu poți să nu remarci o clădire zveltă care te duce cu gândul la New York și nu la un burg medieval. Se numește „Boerentoren” (mai pe românește Turnul Fermierilor), construit între 1929-1932 în stilul binecunoscut al anilor 30, art-deco. Având 112,5 metri înălțime, turnul de 27 de etaje a fost proiectat de arhitecții Jan van Hoenacker și Jos Smolderen, a fost cea mai înaltă clădire civilă din Europa, până în 1952. Turnul are o istorie interesantă. În perioada interbelică, Anvers a beneficiat de un primar revoluționar, care și-a propus să înnoiască orașul. Îmtr-una dintre călătoriile sale peste ocean, primarul Van Cauwelaert a rămas impresionat de zgârie-norii newyorkezi. A contactat imediat câțiva tienri arhitecți americani, pe care i-a invitat la Anvers să le explice arhitecților belgeni tehnologia de construcție a acestor clădiri impresionante. După prezentarea proiectului, edilii orașului, inclusiv arhitectul-șef au fost extrem de entuziasmați de proiect, dar s-au arătat totuși circumspecți, afirmând că: „Tinerii nostri arhitecți probabil că au greșit transformând inchii americani în metrii europeni, astfel încât ar fi mult mai bine să multiplicăm grosimea zidurilor cu șase pentru a fi totul în regulă”.

Astfel, clădirea s-a înălțat cu ziduri de șase ori mai groase decât ar fi trebuit, devenind, pe lângă un turn de neimaginat în Europa ci și o adevărată cazemată. Deși în anii 60 a circulat un curent care milita pentru demolarea clădirii, pe motiv că ar strica aerul medieval al orașului, „Boerentoren”, acum KBC Tower a devenit, din 1981, monument de arhitectură protejat.

De vizitat la Anvers: Grote Markt, Centraal Station, Brabo Fountain, Onze Lieve Vrouwekathedraal, Rubenshuis, Museum Mayer Van den Bergh, Justitiepaleis, St Jacobskerk, St Pauluskerk, Antwerpen Zoo, Diamondland, Etnografisch Museum, Mode Museum.

Bruges sau „Veneția nordului”

Belgia mici (30)

Dacă ajungi cu automobilul la Brugge, nimerești într-o parcare aflată în vecinătatea Minnewater („Lacul iubirii” mai pe românește), un mic ochi de apă înconjurat de un park superb și populat cu lebede albe. Aici este locul pe unde intră în Brugge râul Reie, desfăcându-se în zeci de canale, majoritatea deschise bărcilor de agrement. Este însă decembrie, ambarcațiunile sunt toate în hangare pentru revizii și reparații iar noi ratăm atracția principală a orașului, plimbarea cu barca. Legat de acest lac și prezența lebedelor în oraș, circulă o legendă interesantă ce merită să fie spusă.

În 1488, populația orașului s-a răsculat, executându-l chiar în fața Împăratului Maxilian al Austriei (care stăpânea orașul), pe reprezentatul tronului imperial și administratorul orașului, Pieter Lanchals. Numele acestuia se traduce din flamandă „gât lung”, iar blazonul familiei sale era reprezentat de ce altceva decât de o…lebădă. Mai târziu, Maximilian a pedepsit simbolic populația Brugge-ului, obligând-o să populeze lacul cu lebede. Se pare că acestora le-a plăcut la Brugge din moment ce le întâlnim și astăzi…

Belgia mici (32)

Dacă începi explorarea orașului de aici, aproape nu ai cum să ratezi Begijnhof, o colecție de căsuțe albe, simple, aparținând unei comunități de călugărițe romano-catolice, care s-a format în secolul al XII-lea. Istoricul Henri Pirenne susține că această comunitate era formată, în general, din femei rămase văduve în urma războaielor și cruciadelor epocii. Din punctul de vedere al organizării, acestă comunitate avea cam aceleași reguli ca ale Ordinului Cisterțienilor, sau a călugărilor benedictini, adică o viață simplă, bazată pe munca în comun, dragostea față de semeni și rugaciune. De altfel, în secolul al XVIII-lea beginajul, adică acest mod de trai, a trecut, la Brugge, sub coordonarea unei călugărițe benedictine. Casele sunt, cum spuneam, simple, albe, așezate în jurul unei peluze cu gazon, au propria biserică și nu pot fi vizitate decât în exterior.

De cum treci primul canal al râului Reya, începi să auzi tropotul copitelor de cai. Orașul este împânzit de calești, plimbatul pe străzile înguste fiind, la Brugge, un sport extrem, pe placul turiștilor fascinați.

Belgia mici (6)-2

Piața centrală este un patrulater cu latura de 100 de metri și este dominată de turnul orașului, o construcție tipică așezărilor flamande din Evul Mediu. Nu aparține vreunei biserici și nu este parte din cladirea primăriei, așa cum se întâmplă la Bruxelles, ci doar reprezintă simbolul bogăției și libertății. A devenit însă un simbol universal, așa cum este Tour Eiffel, la Paris, ori Turnul din Pisa. Turnul a fost construit în etape Partea inferioară s-a ridicat în secolul al XIII-lea, apoi, un secol mai tărziu, a fost completat cu nivelul superior, care ajunge la cota de 83 de metri. Pentru a privi Brugge-ul de sus, trebuie să-ți faci curaj, să tragi adânc aer în piept și să urci cele 366 de trepte ale turnului, aventura pe care nu am încercat-o, după experiența de la Notre Dame din Paris sau San Pietro de la Vatican, unde însă alta era miza.

În clădirea veche a capităniei portului, denumită Wasserhalle, datând din secolul al XIII-lea, s-a transformat, la 1900, în Palatul Guvernamental al provinciei. Clădirea neo-gotică este celebră datorită orologiului său muzical, o mașinărie care cântărește 27 de tone și înglobează 47 de clopote din bronz și un cilindru gigantic de 9 tone pe care sunt imprimate traseele sunetelor care anunță trecerea fiecărui sfert de oră cu o altă melodie. O uriașă cutie muzicală, care este însă oprită între ora 9 seara și 7 dimineața pentru a nu deranja localnicii din vecinătate.

Belgia mici (3)-2

Statuia din mijlocul pieței centrale a orașului, Le Lion des Flandres, îl onorează pe Pieter de Coninck, care a jucat un important rol în revolta din 1302, contra ocupației franceze.

Tot în piața centrală se află și sala Cranenburg, locul unde împăratul austriac Maximilian a fost ținut prizonier.

Ne mutăm în Burgplatz situat in vecinătatea Pieței Mari, mai precis pe Briedelstraat, unde ne atrag atenția două clădiri cu arhitectură deosebită: Primăria orașului și Bazilica Sângelui Sacru. Pe acest loc s-a aflat o catedrală impunătoare, pusă la pământ de către trupele franceze, la 1800. Din fericire, Cripta Romană și Bazilica Saint Sang au scăpat ca prin minune. Un lucru interesant este că pentru a vizita Cripta Romană, trebuie să ceri aprobarea și să o și obții de la conducerea hotelului Crowne, construit chiar deasupra, din aprobarea nu se știe cui.

Brugge_Burgplatz

Totuși ai șansa de a urca câteva trepte pentru a pătrunde în Bazilica Sacre Sang (Heiligblood, în flamandă), cea mai veche construcție din Brugge. Cripta Romană datează din secolul al XII-lea, iar capela superioară, construită în stilul neogotic, aparține secolului al XIX-lea. Conform legendei, contele Diedrik de Alsacia a adus în Flandra câteva picături din sângele lui Iisus, la întoarcerea din Cruciade. În fiecare an, la Brugge, se desfășoară o procesiune religioasă a Sfântului Sânge.

Brugges_Dijver

Clădirea Primăriei se află în stânga bazilicei, în unghi drept, și etalează o fațadă spectaculoasă, datând din secolul al XIV-lea. Piatra de fundație a Primăriei, o clădire de sorginte gotică, a fost pusă de Contele Louis de Male, în 1376. Fațada renascentistă, datând din secolul al XVI-lea, este ornată cu basoreliefuri înfățișând scene biblice, dar și personaje din istoria Flandrei. La etajul întâi se găsește o sală de primiri îmbrăcată în totalitate în lemn sculptat, datând din secolul al XIV-lea. Frescele murale au fost adăugate la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Belgia mici (8)-2

Canalele Brugge-ului, conferă orașului medieval un aer deosebit. Denumite generic Reie, de la numele cursului de apă Reya, ce se varsă în Zwin, râul care scaldă orașul, aceste ramificații fluide curg lin pe lângă clădiri, se strecoară pe sub mici poduri arcuite din piatră, iar în sezonul călduros sunt pline de mici ambarcațiuni purtând turiștii în croaziere romantice. Sunt atât de multe și colorate aceste barci și bărcuțe, încât localnicii glumesc, afirmând că, de fapt, ei trăiesc nu în Brugge, ci în Disenyland.

De vizitat la Brugge: Begijnhof, Groeningemuseum, Grotte Markt, Onze Lieve Vrouwekerk, Jeruzalemkerk, Diamantmuseum, St. Salvatorskathedraal, Minnewater, Statue of Hans Memling, Paul Delvaux Museum

Liege, orașul care a trebuit să se reinventeze

Cu o prestigioasă colecție de monumente de arhitectură din mai toate epocile, Liege, cel de-al treilea oraș belgian ca mărime, este și cel mai vizitat din Valonia, regiunea de limbă franceză a Belgiei. Așezat pe cursul râului Meuse, în estul țării, în apropierea graniței cu Germania, Liege și-a revenit cu greu după impactul economic suferit de pe urma închiderii minelor din zonă și a diminuării activităților din domeniul siderurgic.

liege

Practic, orașul a trebuit să se reinventeze treptat, modernizându-și industria și transformându-se într-un centru logistic, devenind al treilea port fluvial al Europei care leagă Germania de porturile Anvers și Rotterdam.

 

Cunoscut pentru ospitalitatea și căldura locuitorilor săi, orașul este cunoscut pentru bulevardele sale extrem de animate, scuarurile și parcurile pline de verdeață. O vizita la Liege ar trebui să pornească din piața centrală, Saint Lambert, care era dominată de catedrala care poartă numele sfântului patron al orașului, din care, după Revoluția Franceză, n-au mai rămas decât ruinele și câteva obiecte de cult, păstrate cu grjă la Muzeul Artei Religioase.

Liege_palaisprincesevequesliege

Printre atracțiile turistice ale orașului, se evidențiază Palais des Princes-Évêque, unde putem admira exteriorul de sorginte renascentistă italiană și interiorul, realizat în cel mai pur stil gotic, Catedrala Saint-Paul, clădirea primăriei, fântâna încadrată de patru lei simbolizând libertatea, Muzeul Armatei, Muzeul Cristalurilor sau Muzeul de Artă, unde se găsesc o sumedenie de vestigii galo-romane, sculpturi religioase și obiecte de cult de la vechile bazilici ale orașului care fie au fost mistuite de flăcări fie nu au reușit să treacă proba timpului.

Splendidul Palais des Princes-Évêque, ridicat la începutul secolului al XI-lea și reconstruit în 1526, reprezintă fuziunea mai multor stiluri arhitectonice. Frumusețea rece a palatului l-a impresionat și pe Victor Hugo care l-a descris în amănunt într-una din scrisorile adresate soției sale.

O altă clădire care atrage atenția este cea a Primăriei (Hôtel de ville), construită în secolul al XVIII-lea. La intrare ne întâmpină o placă ce îl comemorează pe vestitul comisar Maigret, care s-a născut și a trăit la Liege.

Liege_Hotel de ville

Una dintre curiozitățile orașului este coloana «Perron». Până în 1697, coloana a reprezentat un monument aparte, apoi a fost integrată într-o fântână, așezată în zona comercială a orașului. Fântâna, în care turiștii obișnuiesc să arunce monede, se află în apropierea clădirii Primăriei și simbolizează libertatea și bucuria de a trăi.

Deși a fost un oraș preponderent industrial, Liege se distinge și prin gastronomia sa aleasă. Tradițiile culinare ale orașului sunt dominate de arta preparării brânzeturilor, a berii și a ciocolatei. Nu trebuie să plecăm din oraș până nu încercăm celebra Supă Herve, o supă cremoasă cu gust de porumb dulce, sau gofrele locale, care la Liege se numesc «les lackmans» – mult mai crocante și mai parfumate ca în restul Belgiei.

De vizitat la Liege: Palais des Princes-Evêques, Place Notre-Dame Saint Lambert, Cathedrale Saint-Paul, l’Opéra Royal de Wallonie,  Parc de la Boverie, Quai des Ardennes, Muzeul Armatei, Muzeul Cristalurilor, Muzeul de Artă.

Namur, capitala Valoniei

Situat la 60 de km sud-est de capitala Belgiei, Bruxelles, Namur este reședința Valoniei și este așezat la confluența fluviilor Sambre și Meuse.

Prima mențiune documentară datează din secolul al VII-lea și ne vorbește despre colonizarea orașelor de către celți. Namur se află între granițele Belgiei de la sfârșitul secolului al XIX-lea și este un important port fluvial și comercial.

Namur_sightseeing

Una dintre cele mai vechi clădiri ale orașului este Catedrala Saint-Aubin, devenită catedrală episcopală, ridicată în 1559 și reconstruită din temelii în secolul al XVIII-lea.

Dar construcția care domină, practic, orașul este Châteaux de Namur, un domeniu vast împădurit, care astăzi se află în circuitul turistic, fiind accesibil tuturor celor care vor să descopere stilul de viață al burgheziei belgiene din secolul al XIX-lea.

Cel mai bun mod de a vizita Namur este o plimbare pe jos, pe străzile liniștite ale orașului, unde pot fi admirate clădiri vechi construite în cele mai bune tradiții ale secolelor trecute. Centrul orașului este împânzit de străzi pietonale și magazine de tot felul. Principalele atracții turistice sunt: Catedrala Saint-Aubin, Bazilica Saint-Loup, Teatrul Regal, ridicat în stilul Renașterii italiene, Muzeul de Arheologie sau Muzeul de Artă.

Namur_Chateau

Deasupra orașului, pe o colină, se află cetatea construită de arhitectul și inginerul Sebastien Le Prestre, marchiz de Vauban, terminată în anul 1692 și înscrisă în Patrimoniul imobiliar excepțional al Regiunii valone. Tot aici se află și cele mai scumpe cartiere rezidențiale ale orașului.

Namur mai este celebru și pentru peșterile sale, dar și pentru o faună extrem de bogată din care nu lipsesc lupii, râșii sau urșii, care trăiesc în rezervații naturale.

De vizitat la Namur: Châteaux de Namur, Catedrala Saint-Aubin, Bazilica Saint-Loup, Teatrul Regal, Muzeul de Arheologie, Muzeul de Artă.

Ghent

Gent este desemnat adesea ca unul din cele mai frumoase orașe a Europei și concurează cu orașul cunoscut turistic Bruges. O mare parte a arhitecturii medievale este intactă și uimitor de bine întreținută. Orașul este gazda unor mari evenimente culturale, precum Gentse Feesten și Festival van Vlaanderen.

De vizitat la Ghent:

  • Belfort – sau Turnul cu ceas
  • Gravensteen – unul din cele mai cunoscute cetăți romane din Belgia
  • Sint-Niklaaskerk („Biserica Sf. Nicolae”), în stil gotic „(Scheldegotiek)”
  • Catedrala St. Bavo este consacrată sfântului Bavo și a fost construită din anul 1300 până în 1538. În catedrală se găsește un altar care a fost creat de Jan van Eyck
  • Primăria, construită între secolele 15 și 17

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Conditii de calatorie:

– Cetăţenii români nu au nevoie de viză pentru a călători în Belgia;
– Intrarea în Belgia este permisă cu paşaportul sau cartea de identitate în curs de valabilitate;
– Pentru verificarea condiţiilor particulare de intrare şi şedere prevăzute de legislaţia naţională vă recomandăm consultarea informaţiilor oficiale furnizate de autorităţile belgiene:
– Ministerul Afacerilor Externe al Belgiei (www.diplobel.fgov.be);
– Oficiul pentru străini (www.dofi.fgov.be);
– Ambasada Belgiei la Bucureşti (www.diplomatie.be/bucharest).

GhidEuropean va recomanda: Belgia

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *