Biserica fortificată din Brădeni

Biserica fortificată din Brădeni

Biserica evanghelică fortificată din Brădeni, judeţul Sibiu, a fost construită în secolul XIV. Figurează pe lista monumentelor istorice din 2010, cu următoarele obiective:
– Biserica evanghelică fortificată, 1476 – 1507, 1769;
– Incintă fortificată, cu turnuri (inclusiv cel transformat în casa paznicului cetăţii), cca. 1520;

Bradeni_Biserica_fortificata

Brădeni mai demult Brădenii, Hendorf, Heghig (în dialectul săsesc Händerf, Hendref, în germană Henndorf, Hegendorf, în maghiară Hégen, Henningfalva) este un sat în judeţul Sibiu, Transilvania, România. Este reşedinţa comunei Brădeni. Prima ei denumire este “terra Heen” din anul 1297 pentru ca în 1349 să fie menţionată ca “Villa Hegun”. Prima atestare documentară a bisericii cu hramul Sfântului Andrei a avut loc în 1350 printr-un document prin care se obţine o indulgenţă pentru închinătorii bisericii, ca urmare a cererii făcute la Roma, de trei localnici: Herbord, Vasmuet şi Andrei. Astfel de indulgenţe s-au mai obţinut între anii 1406 – 1416 de către episcopul Ştefan şi în 1466 indulgenţă acordată de episcopul catolic Johan din Moldova, sufragan al episcopului de Alba Iulia. Biserica a fost bine întreţinută ca urmare a acestor indulgenţe, ea jucând probabil şi rolul unui edificiu de pelerinaj. Fortificaţiile au fost ridicate deja în anul 1507, în schimb nu se cunosc informaţii despre biserică despre care nu se ştie dacă a fost reconstruită din temelii sau dacă au fost folosite structurile bisericii mai vechi din secolul al XIV-lea.

Regele Sigismund de Luxemburg, în anul 1426, a acordat aşezării privilegiul de a primi iobagi şi colonişti, precum şi de a ţine târg săptămânal: „… era proprietatea noastră Heendorf, numită altminteri şi Hegen ( […] possessionis nostrae Henndorf alia nomine Hegen vocatae )”

Bradeni_Biserica_fortificata_(1)

Sigismund acordă în 1427 privilegiul de a ţine iarmaroc de Sfântul Andrei. Privilegii se acordă şi pe plan bisericesc, astfel episcopul Vlasie (Blasius) de Timişoara acordă o indulgenţă de 40 de zile urmată de una de 100 de zile, în 1483, prelungită ulterior cu încă 40 de zile; în 1497 având din nou încă 100 de zile. Toate sumele obţinute cu aceste ocazii au fost direcţionate pentru construirea bisericii noi. Localitatea a primit de asemenea şi scutiri de taxe şi impozite în anul 1507, sume care au fost investite în construirea edificiului religios. Aceste scutiri se ridicau la suma de 10 guldeni.

Având după cum s-a văzut mai sus, o grămadă de privilegii şi libertăţi, localitatea a beneficiat de o deschidere europeană deosebită, fapt care a făcut ca o mulţime de localnici să-şi trimită copiii să studieze la Universităţile din Viena în perioada 1471 – 1472 şi 1512. Creşterea demografică a fost şi ea una semnificativă, astfel în localitate se înregistrau în anul 1593, 185 de plătitori de taxe, în anul 1786, 899 de plătitori iar în 1910 existau 1035 de locuitori. După acest an a început declinul demografic, ca mai în toate satele săseşti din Podişul Hârtibaciului, astfel încât în 1940 mai erau doar 620 de lutherani iar în 1995 comunitatea să fie doar de 17 membri. Casa parohială a fost vândută cu 3 ani înainte, adică în 1992.

Henndorf

Biserica evanghelică
Zidurile bisericii, groase de 1,20 metri şi înalte de 12 metri, au avut şi rol de apărare. Deşi pare opacă şi simplă pe dinafară, lăcaşul este bogat ornamentat pe dinăuntru. Are o sală şi un cor pentagonal, iar pe faţada apuseană se află portalul principal, singura intrare iniţială în biserică, care era probabil închis cu o hersă. În tribuna orgii aflată deaspura altarului se poate ajunge prin intermediul unei scări circulare. Există de asemenea alte scări alipite de latura nordică prin care se comunică cu caturile de apărare, unde iniţial se ajungea doar prin interiorul sălii şi al sacristiei. În momentul închiderii hersei portalului de vest, biserica se transforma într-o cetăţuie inexpugnabilă.

Hegeni_evangelikus_templom_belseje

Dacă totuşi atacatorii treceau, ei mai aveau de trecut şi de alte patru camere suprapuse, care puteau fi blocate fiecare în mod individual. Fortificaţia era prevăzută şi cu camere de păstrare a proviziilor, de obicei slănina precum şi o fântână cu apă potabilă. La nivelurile superioare ale bisericii, în cele două caturi de apărare există un depozit unicat în ţară numit Stollentruhen, care constă din 140 de cufere cu patru picioare, unele datând din secolul al XVI-lea, ele având rol de mobilă sau de lăzi pentru provizii. Cuferele sunt decorate pe margini şi pe laturi cu elemente decorative zoomorfe şi antropomorfe de culoare brun-roşcat şi albastru. Deseori, în ele se păstrau şi haine de sărbătoare din piele, blană sau postav şi mai recent butoiaşe de ţuică, sticle de vin, prune uscate, cârnaţi afumaţi sau făină. Aceste tradiţii sunt exprimate în mod plastic şi în picturile de natură moartă care împodobesc tribunele, având fiecare scrise dedesupt scurtele lor poveşti. Picturile sunt datate în anul 1776.

Fortificaţia dimprejur a fost construită imediat după terminarea bisericii, la începutul secolului al XVI-lea, şi este de formă patrulateră, fiind prevăzută cu patru bastioane rectangulare în cele patru colţuri. Bastionul de nord-est a fost demolat, iar cel din sud-est a fost reclădit în 1866. Iniţial zidurile fortificaţiei aveau înălţimea de 5 sau 6 metri. Zidul sud – estic a fost dublat cu unul exterior în secolul al XVII-lea. De asemenea au fost făcute intrări acoperindu-se totul cu un şopron în care se depozitau cereale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *