Bucuresti – Complexul arhitectonic Coltea

Complexul arhitectonic Colțea este un reper al Bucurestilor, situat la sfarsitul Bd-ului Bratianu, care este axa Nord-Sud a Capitalei.

A fost primul spital din București, construit la 14 decembrie 1704, din inițiativa spătarului Mihai Cantacuzino, pentru a fi un spital pentru săraci. Organizarea și funcționarea spitalului s-a făcut după modelul spitalului Ospedale di S. Lazzaro e Mendicanti din Veneția.

În anul 1716 este menționat ca farmacist la Spitalul Colțea Johann Stanislaus Gratovsky.
Primele spitale nu reprezintă spitalele de astăzi ci sunt instituții specializate în problemele oamneilor săraci bolnavi sau infirmi. Primul astfel de loc din Țările Române extracarpatice ia naștere în prima jumătate a secolului al XVII-lea în Suceava dar poate cele mai interesante și importante sunt Colțea, Pantelimonul și spitalul Sf. Spiridon din Iași.

Cele trei așezăminte sunt mari complexuri monastice unde săracul își păstrează valoarea spirituală iar copiii săraci beneficiau de mici, dădeau de pomană oamenilor ce nu se puteau întreține, ajutau în fiecare an fete sărace să se mărite, contribuiau la răscumpărarea prizonierilor și plăteau taxele de hirotonisire preoților săraci.

Mănăstirea Colțea a fost construită la sfârșitul secolului al XVII-lea sau la începutul secolului al XVIII-lea de către familia Cantacuzino prin spătarul Mihai Cantacuzino. Ca majoritatea spitalurilor ridicate pentru săraci în această perioadă rolul pe care îl are acest așezamânt este acela de a-i ajuta pe cei bogați să își răscumpere greșelile ajutându-i pe săraci.

În incinta mănăstirii, ridicată în perioada 1695-1697, începând cu acest ultim an, spătarul a ridicat un spital cu 24 de paturi după modelul vechiului spital venețian „Santo Lazzaro e Medicanti“, spițerie „cu felurite leacuri și felurite buruieni tămăduitoare“, casă pentru chirurg, școală, odăi pentru dascăli și alte acareturi toate acestea fiind gata pe la 1714-1715 când nepotul său Ștefan le-a împrejmuit pe toate cu un zid. Pe la 1746 cei opt epitropi ai mănăstirii Colțea au considerat că este necesar să crescă veniturile veniturile așezămintelor ridicând un han care se afla, după cum indică planul maiorului Borroczyn întocmit între 1847-1852, aproximativ pe actuala stradă a Doamnei, pe partea stângă cum privim din bulevard, înglobând în curtea sa și biserica Sf. Prooroc Ilie (azi Biserica Bulgară).

Perioada de glorie a hanului n-a durat prea mult. După 1785, dată până la care se numărase printre hanurile de frunte ale Bucureștilor, datorită deselor ocupații străine, cutremurelor și incendiilor, dar și nepăsării unor epitropi mai puțin gospodari Hanul Colței începe, încet-încet a se ruina, până când, la exact 100 de ani de la construirea sa este demolat. Biserica și spitalul au fost afectate de un incendiu în 1739 dar au fost refăcute. Cutremurul din 1802, dar și nepăsarea unor epitropi mai puțin gospodari au dus la ruinarea fostului spital, care avea să fie reconstruit în anul 1836 după planurile arhitecților Conrad Schwink și Faiser, construcția fiind isprăvită la 1842.

Nici această clădire nu a rezistat mult fiind la rândul său demolată și înlocuită, la 1887, cu cea pe care o vedem și astăzi. Spitalul se află astăzi în plin proces de renovare. Nicolae Iorga și Nicolae Vatamanu văd în complexul Colțea o copie a spitalelor venețiene S.S. Pietro e Paolo și Ospedale di S. Lazzaro, spitale venețiene care aveau unicul rol de a închide săracii și cerșetorii pentru a nu împânzii locurile publice, acesta semânau mai mult cu niște penitenciare decât cu spitale care ajutau oamenii bolnavi. Complexul nu este mare, iar numărul redus de paturi pentru bolnavi arată că este mai degrabă în faza incipientă de experiment și nu un spital, cu rolul de a elimina cerșetorii de pe străzi de mărimea spitalelor venețiene amintite mai sus.

Trebuie să menționăm că spitalul pentru săraci nu avea un buget propriu ci prinea un procent care varia între 17% și 34% din bugetul întregii mănăstiri Colțea și se descurca cu ajutorul donațiilor făcute de clasele superioare. Practic erau două spitale unul pentru 12 barbați săraci și străini bolnavi și unul pentru 12 femei sărace și bolnave, pentru cei din clasa mijlocie care nu își puteau însă permite îngrijiri în altă parte exista o chilie potrivită pentru ei și nu erau obligați să stea în spital. Este greu să încadrăm spitalul într-o categorie specifică în mare parte pentru că nu existe documente care să ateste ce se dorea exact de la acest spital, singurul lucru pe care îl putem face este să tragem concluzii din datele oferite. Spitalul este construit în mare parte în jurul ideii de ajutorare reciprocră și a spiritului creștin, religios.

bucuresti-spitalul-colteaAlături de locul unde este ridicată Biserica Colții de astăzi, a existat o biserică din lemn cu câteva chilii, construită de Udrea Slugerul pe la 1641. Biserica a rămas fratelui ctitorului – Colțea Doicescu – mare clucer (de la care provine și denumirea mahalalei „a bisericii lui Colțea clucer”).

Ulterior, spătarul Mihai Cantacuzino cumpără terenul și ridică între anii 1695-1698, mai întâi o biserică din piatră cu hramul Sfinții Trei Ierarhi.  La 1696 sunt construite și casele din jur, în care a funcționat o școala, iar între 1704-1707, este  construit și un spital cu 24 de paturi „pentru odihna celor neputincioși”, având spițerie, case pentru chirurgi și „o școala de ştiinţe cu odăi pentru dascăli si alte acareturi”.

DSC09834m

Ansamblul a fost înconjurat de ziduri, la 1715, în timpul domniei lui Ștefan Cantacuzino, atunci când s-a ridicat și Turnul Colței care asigura intrarea în incintă, cel mai înalt edificiu al vremii,  care slujea drept clopotniță și foișor de foc. Turnul a fost demolat în 1888.

Spitalul actual a fost construit între 1867-1888 după planurile arhitectului Joseph Schiffler, de origine olandeză.

Între 2008-2010, spitalul s-a aflat într-o amplă renovare, simpla degajare a clădirii de niște copaci înalți și neîngrijiți, scoțând la iveală frumoasa-i fațadă. Spitalul Colțea și biserica sunt străjuite de statuia marelui lor ctitor, spătarul Mihai Cantacuzino (1640-1716). Acesta era fratele domnului Țării Românești – Șerban Cantacuzino (1634-1688). Statuia din marmură de Carrara este opera sculptorului Karl Storck și a fost realizată la 1869.

Acest material este proprietatea ghideuropean.ro și este protejat de Legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parțială a conținutului se poate face doar cu acordul scris al proprietarului.

GhidEuropean©2014 Spitalul Coltea 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *