Despre Madrid putem spune vrute și nevrute, dar o să ne rezumăm la a menționa că nu este doar un soi de inimă culturală a Spaniei cu mai multe baruri pe cap de locuitor decât orice alt colț de Europă, sau o desfătare absolută pentru gurmanzii de toate nivelurile, dar mai și respiră o bogată istorie prin fiecare pietricică.

Te-ai aștepta ca într-o asemenea mândrețe de oraș să nu poți intra altfel decât umblând la portofel, și așa extrem de gol; ei bine, nu o să te contrazicem pe deplin – n-ar fi chiar de lepădat un portofel bine garnisit pentru această excursie, dar nici nu-i musai. O să fii surprins când o să afli câte lucruri poți face aici fără să cheltui un bănuț.

Nu puține sunt galeriile de artă de reputație indiscutabilă ce-și fac veacul între granițele madrilene, iar trei dintre acestea alcătuiesc așa numitul Triunghi de Aur și se lasă văzute pe gratis între anumite ore ale săptămânii: Prado (marți – sâmbătă: 6-8pm și duminică: 5-8pm), Reina Sofia (luni – vineri: 7-9pm) și Thyssen-Bornemisza (luni: 12 – 4pm).

Pregătește-te să pierzi ceva vreme la cozile deloc scurte, dar nu-ți bate capul prea mult; vei fi cu vârf și îndesat mulțumit de timpul petrecut în rând când îți vei clăti ochii cu unele dintre cele mai grozave capodopere artistice ale lumii. Gratis!

Și dacă prinzi gustul vizitelor gratuite de galerii, te mai așteaptă încă două, de data asta contemporane: Tabacalera, – așa cum probabil bănuiai – amplasată într-o fostă fabrică de tutun și Casa Encendida cu a ei terasă superbă situată pe acoperiș și care trebuie negreșit văzută.

Duminica abia-abia îi scoate pe oameni din case, iar dacă reușește, o face cu siguranță într-un ritm lent. Mai peste tot în afară de Piața Rastro Flea care ia cu asalt cartierul La Latina și împinge puhoiul afara pe străzi; vei vedea că-i un loc numa’ bun de analizat oamenii de prin partea locului și voia lor bună și nu puține vor fi standurile care-ți vor fura puțin privirea.

Oricum, aici găsești orice vrei și ce nu vrei – de la antichități la amestecuri de discuri vechi ce răsună a flamenco, tricouri, aparate de uz casnic etcetera etcetera ce fac să merite pe deplin înfruntatul și doveditul mulțimilor de cumpărători în căutarea cine știe cărei comori de secol apus.

Bijuteria de culoarea algelor din inima Madridului este una singură: Parcul Retiro, deschis publicului în târziul secolului 19 de către monarhia spaniolă. Indiferent la scurgerea negreșită a anotimpurilor, parcul rămâne o destinație de top pentru localnici și călători deopotrivă care, fie se tolănesc molcomi la umbră în zilele toride de vară cu ceva bucate gata pregătite la subsuoară, fie se lasă îmbrățișați cu nerușinare de atmosfera tomnatică în tonul frunzelor aurii.

După ce-ți astâmperi foamea, caută după lacul unde poți da o raită cu barca, după zecile de sculpturi, după frumoasa pădure de trandafiri sau magnificul Palacio de Cristal – pavilionul din sticlă care găzduiește expoziții de artă gratuite.

Probabil ultimul lucru la care s-ar aștepta orice om rezonabil ar fi să dea peste un templu egiptean fix în inima capitalei spaniole, dar chiar există unul ce țanțoș își duce veacul pe un deal, amintind de darul oferit Spaniei de către Egipt în 1968 pentru ajutorul acordat la conservarea câtorva temple egiptene.

Templul își trage obârșia din secolul 2 î.Hr., dar, în timpurile actuale, nu există loc mai potrivit de privit apusul în întreg Madridul decât aici, la adăpostului Parque del Oeste. Și nu vei fi deloc deplasat dacă o pui de un picnic și aici, luând în calcul priveliștea superbă pe care o oferă din vârf de colină, dând spre uriașul parc Casa de Campo.

Lumini, cameră, acțiune! De la prea-bine-cunoscutul logo Schweppes și până la premierele cinematografice internaționale care i-au făcut onoarea, strada Gran Vía pare ruptă de pe un ecran de cinema, aducând cu sine un puternic deja-vu și terminat cu revelația „aaa, da, în Vanilla Sky am mai văzut-o!” (Abre los ojos, după titlu-i original).

Un loc imperios necesar de trecut pe listă este Clădirea Telefonica (primul zgârie-nori al Europei): Ernest Hemingway a avut parte de ceva acțiune în timp ce era fugărit de către un necunoscut cu pistol în josul străzii după ce și-a telegrafiat declarațiile din interiorul clădirii în timpului Războiului Civil Spaniol.

Dacă trebuie să vezi cea mai mare și mai frumoasă piață din Madrid, apăi atunci trebuie să vezi cea mai mare și mai frumoasă piață din Madrid! Piața de care vă vorbim a văzut, de-a lungul istoriei, evenimente de toate felurile posibile, de la meciuri de fotbal la concerte iar, în timpul inchiziției spaniole, chiar condamnări și executări. Scenele coloratei sale istorii au fost pe vecie încrustate în zidurile de la poalele străzilor luminate ale pieței.

Poți să treci peste restaurantele cu prețuri sănătos piperate ce stau în linie de-a lungul pieței și să te năpustești mai degrabă asupra unui bocadillo uriaș cu calamari de la unul din bărulețele ieftine și fericite de pe străzile ce împrejmuiesc parcul. Oricum, mai localnic de-atât n-ai cum să mănânci.

Ușor mai la nord de centrul orașului zace o bijuterie ascunsă, de care majoritatea turiștilor nu au auzit nici măcar în treacăt. Stația de metrou Chamberí obișnuia să funcționeze ca o stație precum oricare alta, dar asta s-a sfârșit în 1960, când linia de metrou a fost prelungită, iar biata stație a fost închisă.

Ce a rămas în urmă, însă, este un trecut înghețat, cu afișe publicitare, cabine de bilete și platforme peste care s-a așternut istoria și pe care timpul, sau poate absența oamenilor, a părut să le cruțe. Astăzi poate fi lesne și gratuit vizitată pentru un ochi aruncat pe ușa istoriei și, deși trenul șuieră când trece pe-acolo, nu-ți face speranțe. Nu va opri.

Situată lângă Palatul Regal, stă o atracție turistică ce le scapă adesea călătorilor însetați de cunoaștere: zidurile medievale maurice, o rămășiță a istoriei bogate a Madridului. Cel dintâi zid madrilen a fost construit în jurul orașului de către conducătorii musulmani din Evul Mediu în timpurile în care Peninsula Iberică se afla sub dominație maură. Acest prim zid reprezintă tocmai nașterea Madridului, datează din secolul 9 și a servit drept apărare pentru cetatea musulmană (cunoscută și ca almudaina) Mayrit (numele sub care era cunoscut Madridul în acele vremuri). Dacă vara este cea care te prinde aici, este foarte posibil să prinzi un concert sau un spectacol de teatru organizat de primărie.

Dacă vrei să ajungi și mai la începutul poveștii, de ce nu dai fuguța să descoperi casa lui San Isidro, sfântul protector al orașului? Acest muzeu cu intrare gratuită despică firu-n patru povestind începuturile orașului prin picturi, hărți și artefacte. Există câteva rămășițe incredibile din casa Sfântulu Isidro, de pildă fântâna care, conform legendei, l-a ajutat pe Sfânt să salveze viața fiului său, făcând o minune și scoțând apă la suprafață.

Colecțiile de obiecte lăsate de timp drept suveniruri sunt aranjate sub forma câtorva expoziții. Mayrit-Madrid, de exemplu, întruchipează istoria islamică a orașului, în vreme ce podeaua adăpostește rămășițe de elefanți și rinoceri care obișnuiau să-și ducă viața pe acest pământ alături de armele din piatră care le veneau de hac din mâna omului.