Monumente istorice disparute – Manastirea Vacaresti

manastirea-vacarestiOdată ajuns pe tronul Ţării Româneşti, Nicolae Mavrocordat, domnitor fanariot luminat, iubitor de cultură şi iniţiator de reforme, şi-a propus ridicarea unui măreţ locaş de rugăciune care să aibă şi funcţia de reşedinţă domnească, şi care prin dimensiuni şi bun gust să îl reprezinte. Locul ales pentru impozanta ctitorie a fost coama “dealului Văcăreşti”;, cum era cunoscut de bucureşteni, de fapt un promontoriu al cornişei terasei inferioare a Dâmboviţei, care domina capitala în partea de SE.

Construcţia începută în 1716 a fost curând întreruptă din cauza răpirii domnitorului de către un detaşament austriac, şi reluată după eliberarea lui Mavrocordat din detenţia executată în Ardeal, şi ungerea ca domn a doua oară.

02_vacaresti_ansamblu_natural_m

Lucrările au fost terminate in 1722, iar la 24 septembrie 1724 a fost sfinţită biserica mănăstirii cu hramul “Sfânta Troiţă” – clădire grandioasă, însumând o seamă de elemente arhitectonice brâncoveneşti şi influenţe ale barocului muntean, considerată de unii istorici ca o încununare a stilului brâncovenesc din Ţara Românească. În 1725 Nicolae Mavrocordat moare de ciumă şi este îngropat la Văcăreşti, în incinta bisericii. În dragostea lui pentru cultură, voievodul a înfiinţat aici o şcoala în limba elenă, o tiparniţă de sub teascurile căreia au văzut lumina zilei câteva cărţi importante în 1741 şi, ceea ce este mai important, a instalat la Văcăreşti o bibliotecă de proporţii, cunoscută ca fiind una dintre cele mai mari şi mai complete din Europa acelei epoci (un catalog al bibliotecii din 1723, care se păstrează, confirmă numărul de 237 de autori). Din păcate, după moartea domnitorului, biblioteca s-a împrăştiat.

În 1736, Constantin Mavrocordat, fiul lui Nicolae şi succesor al său la tronul Ţării Româneşti, aduce completări ansamblului, ridicând un superb paraclis – adevărată bijuterie arhitectonică – pe latura de răsărit şi, totodată alte câteva clădiri care au format o nouă incintă, mai mică, în partea de apus a celei dintâi.

În 1848, armata rusă de ocupaţie aduce la Văcăreşti deţinuţii revoluţionari din principat, iar în 1864, an al marilor răscoale ţărăneşti, când guvernul conservator încarcerează aici pe ţăranii arestaţi, întregul ansamblu monastic este transformat în penitenciar. Intervenţiile făcute pentru dotarea monumentului în scopul noii destinaţii, succedate de-a lungul deceniilor, au alterat arhitectura originală a majorităţii clădirilor. Aici au fost închise personalităţi ale vieţii culturale şi politice româneşti între care scriitorii Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ioan Slavici, Mircea Damian, episcopul greco-catolic Vasile Aftenie, Corneliu Zelea Codreanu s.a.

Manastirea-Vacaresti-triptic

 

Prin anul 1973 lumea arhitectilor bucuresteni avea sa primeasca o veste imbucuratoare: închisoarea Văcăreşti este dezafectată şi se demareaza proiectul de restaurare a lacasului. Lucrarea a fost incredintata unui colectiv de specialisti condus de arh. Liana Bilciurescu. Arh. Gheorghe Leahu, cel care raspundea de numeroase lucrari de arhitectura din zona Berceni, Oltenitei, Piata Sudului, a vizitat santierul impreuna cu cativa colegi entuziasti, dornici sa afle ce se ascundea de atata timp in spatele zidurilor de cetate ale manastirii. Pe vremea aceea, Gh. Leahu nici nu banuia ca va fi autorul celei mai dramatice marturii despre distrugerea importantului monument.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *