Monumentele istorice din vechiul Kyoto

Kyoto_montage

Ridicat în anul 794 după modelul capitalelor din China antică, orașul Kyoto a fost capitala imperială a Japoniei de la fondarea sa până la mijlocul secolului al XIX-lea. Centru al culturii japoneze timp de peste 1.000 de ani, Kyoto ilustrează dezvoltarea arhitecturii japoneze cu structuri de lemn, în special arhitectura religioasă, și arta grădinilor japoneze, potrivit site-ului UNESCO.

Kyoto_ (1)

Site-ul UNESCO cuprinde 17 obiective, întinse pe o suprafață de 1.056 hectare în orașele moderne Kyoto, Uji (prefectura Kyoto) și Otsu (prefectura Shiga). Potrivit portalului Organizației Naționale de Turism din Japonia — www.jnto.go.jp, 13 temple, trei altare și castelul Nijo-jo sunt obiectivele înregistrate în patrimoniul cultural mondial. Cele mai multe din cele 198 de clădiri și cele 12 grădini, cuprinse în cele 17 componente ale sitului UNESCO, au fost construite din secolul al X-lea până în secolul al XVII-lea.

Pe baza criteriilor de evaluare ale UNESCO, Kyoto a fost principalul centru de evoluție pentru arhitectura religioasă și seculară, precum și pentru designul și amenajarea grădinilor, între secolele VIII-XVII, jucând astfel un rol decisiv în conturarea tradițiilor culturale japoneze. Cel puțin în ceea ce privește arhitectura peisagistică, Kyoto a avut un efect impresionant la nivel mondial începând din secolul al XIX-lea. Ansamblurile arhitecturale și grădinile, cuprinse în monumentele care au supraviețuit, reprezintă cea mai importantă formă de expresie a acestui aspect din cultura materială japoneză din era premodernă.

kyoto-autumn-3

Religia budistă fusese deja introdusă din China, iar cultura chineză exercita o influență profundă asupra Japoniei, când capitala a fost mutată de la Heijo-ko (Nara) la Kyoto, sub numele Heian-ko, în anul 794. Orașul reprezenta punctul central pentru societatea aristocrată, care s-a grupat în jurul curții imperiale timp de patru secole, în perioada Heian (794-1192). În cea mai mare parte a acestei perioade, a existat o interdicție pentru construcția de temple budiste în interiorul orașului, în afară de cele două temple imperiale To-ji și Sai-ji.

Obiectivele din Patrimoniul cultural UNESCO care datează de la fondarea Heian-kyo sunt: Karmwakeikauchi-jinja (altar șintoist), Amomioya-jinja (altar șintoist), Kyo-o-gokoku-ji To-ji (templu budist), Kiyornim-dera (templu budist) și Enryaku-ji (templu budist). Cele două temple budiste de mari dimensiuni Daigo-ji și Ninna-ji sunt reprezentative pentru începutul perioadei Heian, potrivit UNESCO.

Kyoto_ (3)

Kiyomizu-dera, templu budist independent, construit de Sakanoue Tamuramaro (758-811), războinic și shogun în perioada Heian, este una din principalele atracții din Kyoto. Între funcționalitățile sale, se remarcă Kiyomizu-no-butai — ”veranda din lemn a holului principal”, susținută de 139 de piloni. Potrivit legendelor locale, se spune că dacă sari de pe această verandă și supraviețuiești fără nicio rană, dorințele ți se vor îndeplini, iar dacă nu supraviețuiești, atunci vei deveni sfânt. O perioadă îndelungată, cei dispuși să se avânte în această încercare nu au putut fi stăviliți. În 1872, guvernul a adoptat o lege care să interzică săriturile de pe veranda construcției.

Kiyomizu-dera

 

Rokuon-ji, cunoscut sub denumirea ”Kinkaku-ji” sau Pavilionul de Aur, a fost construit în 1224 ca reședință secundară pentru un aristocrat, potrivit portalului JNTO. Mai târziu, shogunul Ashikaga Yoshimitsu (1358-1408) a preluat imobilul ca reședință, iar după moartea sa, a fost transformat în templu. Această clădire cu trei niveluri, cu fațada spre un lac, este o construcție cu o arhitectură rară, fiecare etaj având un design diferit. Imaginea sa cu frunze aurite se reflectă în lac. Romanul faimos în literatura japoneză ”Kinkaku-ji”, de Yukio Mishima, se bazează pe un incident petrecut în 1950, când un tânăr călugăr obsedat de frumusețea templului, a dat foc construcției, aceasta fiind mistuită.

Rokuon-ji2

 

Ryoan-ji este renumit pentru grădina cu pietre, care fascinează turiștii prin amenajarea în forme simple. Templul Saiho-ji, sub denumirea mai comună ”Koke-dera”, are o grădină acoperită cu mușchi (Koke). Templul Jisho-ji (Ginkaku-ji) este renumit pentru grădina ce întruchipează cultura Higashiyama, de la mijlocul perioadei Muromachi. Templul Ninna-ji iese în evidență cu pagoda simetrică cu cinci etaje. Templul Kyouou Gokoku-ji uimește cu cele 21 de statui ale lui Buda, expresie a ideologiei budismului tantric. Templul Enryaku-ji, de pe Muntele Hiei, are peste 200 de turnuri și coridoare. Templul Daigo-ji, construit pe Muntele Daigo, este unul dintre cele mai reprezentative temple de dimensiuni mari din Kyoto. Monumentul Byodoin este faimos pentru imaginea unui palat plutitor, creată de reflecția în apă a construcției. Templul Kozan-ji este considerat locul nașterii ceaiului japonez. Templul Tenryu-ji este reprezentativ pentru școala budistă Zen. În templul Hongan-ji sunt păstrate tezaure naționale, inclusiv cea mai veche scenă de teatru Noh din Japonia. Dintre altare, de menționat este că Kamomioya-jinja este unul dintre cele mai vechi din Japonia.

Nijo-jo

 

Palatul Nijo-jo, construit în 1603, a fost reședința ultimului shogun. Aici, shogunul Tokugawa Yoshinobu a reinstaurat la putere împăratul (Meiji) pe tronul său istoric, în 1867, potrivit portalului www.pref.kyoto.jp.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.