Începând cu Goliat din Vechiul Testament, relatările despre giganţi sunt prezente în toate mitologiile lumii. Folclorul din Ţara Bârsei e plin şi el de poveşti cu giganţi, care au modelat geografia locului.

Astfel, se spune că, pe vremea când pământul României de azi era un fund de mare, au venit dinspre Răsărit nişte uriaşi. Călcând din munte în munte, s-au oprit pe Piatra Mare. Până în Făgăraş, oricât de mare le-ar fi fost pasul, nu puteau ajunge, aşa că au ridicat o movilă ca să aibă unde pune piciorul. Au scobit piatra din zona Timişului şi au aruncat-o în mare, pe locul unde este acum Tâmpa, până ce s-a ridicat deasupra apei muntele pe care îl vedem acum. Aşa s-a născut muntele braşovenilor.

Mărturiile dezgropate indică prezența unor mari culturi neolitice (celebra cultură Noua, Tei, Schnekenberg) pe teritoriul de azi al Brașovului, apoi au urmat descoperiri din epoca bronzului. Nu departe de Brașov s-au găsit bare de aur, cu ștampila oficiului din Sirmium și monograma lui Crist, emise în a doua jumătate a sec-. IV.

Până spre secolul al XIII-lea al erei noastre, niciun document nu pomenește de Brașov. Totuși, se remarcă o continuă locuire, mai ales în zona Șchei sau Bartolomeu. Actualul municipiu s-a format prin unirea mai multor nuclee: Bartholomä, Martinsberg, Corona), Șchei, Blumăna, Noua, Dârste și Stupini.

Prima atestare documentară a Brașovului a avut loc în anul 1288, cuvântul Braso apărând într-un document latin al acelor vremuri, document întocmit de regele Ladislau al IV-lea și în care se face mențiunea „Datum in Braso”. Înscrisul ce face dovada acestui fapt se păstrează astăzi în original la Biblioteca Bathzaneum din Alba Iulia, iar o copie se află la Institutul de Istorie Cluj. Acestui document îi urmează și alte acte oficiale în care Brașovul apare sub denumirea de: Brasov în 1294, Brassov în 1295, Brasso în 1309, Brassou în 1331, Korona în 1336 și exemplele ar putea continua.

Obiectele descoperite prin săpături arheologice amintesc de cultura Noua, dar și Tei și Schekenberg. Tot descoperirile arheologice atestă și prezența civilizației dacice în acest perimetru, prin descoperirea vestigiilor unor temple (zona Pietrele lui Solomon), a unor depozite de hrană (zona Piața Sfatului), a unor cetăți și așezări dacice (Dealul Melcilor și cartierul Valea Cetății).

Sub aspect cultural, în anul 1477 este finalizată parțial construcția Bisericii Negre (din lipsa fondurilor, al doilea turn nu va mai fi construit). Marele incendiu izbucnit în 21 aprilie 1689 ce a devastat orașul, a distrus mare parte din clădirile sale, ceea ce a necesitat un efort de aproape un secol în vederea refacerii fațadelor.

În anul 1848 orașul este cuprins de evenimentele revoluției pașoptiste, aici redactându-se documentul programatic „Prințipurile noastre pentru reformarea patriei”, sub îndrumarea reprezentanților de seamă ai culturii și politicii moldovene (Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negri, Gheorghe Sion, Ion Ionescu de la Brad). Prin acest document se cerea unirea românilor într-un singur stat.

Pentru a-i descoperi tainele și frumusețile, vă îndemnăm să vizitați Brașovul, supranumit „Orașul de sub Tâmpa”, cu atmosfera sa desprinsă parcă din cărțile cu povești, cu ale sale case colorate, cu turnulețe și acoperișuri țuguiate, din țiglă.