Numele oficial: Serenissima Repubblica di San Marino;
Forma scurtă: San Marino ;
Forma internaţională: Republic of San Marino;
Forma internaţionala scurtă: San Marino;
Codul de tara ISO: sm;
Ora oficială: UTC +1h;
Ora de vară: UTC +2h;
Prefixul telefonic de țară: +378;
Capitala: San Marino (4.500 locuitori);
Alte oraşe: Serravalle (9.300), Borgo Maggiore (6.600), Domagnano(3.300);
Forma de guvernământ: republică;
Localizare: Sudul Europei, o enclavă în nord-estul Italiei;
Suprafaţa: 61 km²;
Relief: Munți stâncoși;
Climat: Mediteraneană; ierni ușoare, dar reci; veri însorite și călduroase.

Descriere:
Republica San Marino, cu o suprafață de 61,16 km pătrați și o populație de 32.572 de locuitori (2014) potrivit datelor MAE, sărbătorește ziua națională la 3 septembrie, data fondării republicii, în anul 301, de către Sfântul Marino, originar din Dalmația, care s-a stabilit, împreună cu o mică comunitate creștină, pe Muntele Titano.

Republica San Marino, situată în sudul Europei, reprezintă o enclavă în nord-estul Peninsulei Italice, în interiorul Republicii Italiene. Țara se bucură de o climă mediteraneeană, cu ierni blânde și veri călduroase și însorite, oferind un mediu perfect pentru a descoperi tot ce această țară are de oferit, potrivit globi.ro.

Relieful cuprinde coline argiloase, fiind dominat de cele trei vârfuri calcaroase din Monte Titano. Monte Titano aparține Apeninilor Nordici și este străbătut de cursul inferior al râului Marano, care se varsă în Marea Adriatică. O mică parte din suprafața țării este acoperită de păduri.

Începând din anul 1000, conducerea statului a fost încredințată adunării capilor de familie numită ”Arengo”, cu putere legislativă, executivă și judecătorească. În secolul al XIII-lea au fost create noi instituții politice (Consiliul celor LX, Consiliul celor XII), iar în 1243 a fost introdusă funcția de șefi ai statului — Căpitanii Regenți, care reprezentau puterea executivă și judecătorească. Primele legi au fost adoptate în 1263.

În secolul al XV-lea a fost creat Consiliul Mare și General, Parlamentul format din 60 de membri și existent și astăzi, CMG a preluat cea mai mare parte a funcțiilor adunării ”Arengo”, care a încetat practic să mai funcționeze începând din 1571 (deși nu a fost niciodată abolit), potrivit informațiilor MAE. În 1291, Statul Papal a recunoscut Republica San Marino, care și-a alipit ulterior noi teritorii. La 8 octombrie 1600 a fost adoptată prima Constituție scrisă. În secolul al XVII-lea, Republica San Marino a stipulat un Acord de protecție cu Statul Papal.

Republica San Marino este recunoscută de Franța napoleoniană în 1797 și de celelalte state europene în 1815, la Congresul de la Viena. La 22 martie 1862, San Marino încheie un ”Tratat de prietenie” cu Italia, care garantează independența, buna vecinătate și relațiile comerciale. În 1865 a fost promulgat un nou cod penal, care excludea pedeapsa cu moartea.

În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea se înregistrează o puternică emigrație a san-marinezilor către Statele Unite, Franța și Elveția. În 1923 a preluat puterea un partid de coloratură fascistă, care în anii următori a instaurat un regim fascist, după model italian, care va dispărea definitiv în septembrie 1944. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Republica San Marino a reușit să-și păstreze neutralitatea. Din 1988, este membră a Consiliului Europei, iar în 1992 a fost primită în Organizația Națiunilor Unite.

 

Oraşe si monumente de vizitat:
Capitala și principalele orașe: San Marino (capitala), Dogana Acquaviva, Borgo Maggiore, Chiesanuova, Domagnano, Faetano, Fiorentino, Montegiardino, Serravalle. Principalele obiective sunt: capitala, cu vestigii ale fortificațiilor medievale; Basilica del Santo, ce adăpostește relicvele Sfântului Marino; clădirea în stil gotic a Palazzo Publico și fortăreața multicoloră ce străjuiește Piazza della Liberta; Turnurile Guaita, La Cesta și Montale; Muzeul Emigrării; Muzeul Curiozităților; Muzeul de Stat San Marino; Muzeul San Francesco; Cetatea San Marino; Basilica di San Marino; Chiesa di Sant’Andrea din Serravalle; Palazzo Valoni; orașul Borgo Maggiore.

Natura:

San Marino este o țară extrem de mică, cu un relief deluros. Aflată la doar 10 kilometri de coasta Mării Adriatice, San Marino are o climă influențată de aceasta. Cel mai înalt punct de pe teritoriul micului stat aflat în mijlocul Italiei este Muntele Titano, care se ridică la 748 de metri.

Alegerea momentului potrivit:
Nu există o perioadă legată de climă pentru a vizita San Marino, ci doar o perioadă legată de prețuri, care sunt mai ridicate în timpul verilor. Atunci, chiar dacă soarele strălucește pe cer, temperatura este extrem de plăcută datorită vecinătății cu Munții Apenini și a Mării Adriatice.

Și iarna este potrivită pentru a vizita San Marino, temperatura rămânând moderată, chiar dacă este zăpadă.

Temperaturi (medie si/noapte, in °C):

• ianuarie 10/1, aprilie 18/4, iulie 30/13, octombrie 13/5;)

Festivaluri/Tradiţii:
– Marele Premiu al statului San Marino la motociclism, Festivalul Adriatic de muzică, Zilele culturii medievale, Festivalul etnologic, Zilele fondarii republicii (3 septembrie).

 

 

Condiţii de intrare şi regim de şedere
Cetăţenii români nu au nevoie de viză pentru a călători în Republica San Marino. Intrarea în San Marino este permisă cu paşaportul sau cartea de identitate, în curs de valabilitate.

Legea nr. 118 din 28 iunie 2010 privind intrarea şi şederea străinilor în Republica San Marinio art. 6 – nu face nicio diferenţă între cetăţenii Uniunii Europene şi alţi cetăţeni străini.

Astfel, atât cetăţenii UE cât şi ceilalţi cetăţeni străini pot intra, circula liber şi rămâne pe teritoriul Republicii San Marino pentru o perioadă de maxim 20 de zile fără obligativitatea obţinerii unei vize de intrare.

Pentru şederi cuprinse între 21 şi 90 de zile este necesară obţinerea unui permis de şedere turistic sau pentru vizită iar pentru şederile care depăşesc 90 de zile este necesara obţinerea unui permis de şedere din celelalte categorii: speciale, pentru muncă, ordinare sau extraordinare, conform art. 7 din aceeaşi Lege.

Permisele de şedere turistice, pentru muncă sau cele speciale se eliberează de către Oficiul pentru Străini din cadrul Jandarmeriei sanmarineze iar cele ordinare şi extraordionare de către Congresul de Stat cu avizul prealabil al Oficiului pentru Străini din cadrul Jandarmeriei sanmarineze.

Doriţi să munciţi în Republica San Marino?
Înscrierea pe listele de ocupare de forţei de muncă

Pentru a putea obţine un loc de muncă (subordonat / salariat) în San Marino, este necesar ca, în prealabil, să se înscrie pe listele de ocupare a forţei de muncă.

Au dreptul să se înscrie: lucrătorii san-marinezi, cetăţenii străini cu reşedinţa stabilită în San Marino, străinii care au obţinut un permis de şedere în urma căsătoriei cu o persoană cu reşedinţa stabilită în San Marino sau care au o relaţie de convieţuire cu un cetăţean san-marinez sau un cetăţean străin cu reşedinţa în San Marino, din care a rezultat un copil.

Pentru înscrierea pe listele menţionate, persoanele interesate trebuie să se adreseze Oficiului pentru Muncă („Ufficio del Lavoro”). De asemenea, trebuie să prezinte următoarele documente:

• declaraţia de venit a tuturor membrilor nucleului familial;
• diploma de studii şi fişa matricolă;
• eventuale certificate obţinute în urma absolvirii unor cursuri de formare profesională;
• eventuale atestate de cunoaştere a limbilor străine;
• eventuale atestate de calificări sau specializări;
• cazier judiciar şi penal;
• certificat privind componenţa familiei (se acceptă inclusiv o declaraţie pe proprie răspundere redactată în conformitate cu prevederile Legii nr. 159/2011);
• în cazul cetăţenilor san-marinezi care au domiciliul în străinătate, este necesar să prezinte un certificat eliberat de agenţia de ocupare competentă teritorial, din care să rezulte că nu deţin un loc de muncă;

În conformitate cu art. 8 din Legea nr. 95/1989, lucrătorii înscrişi pe listele de ocupare a forţei de muncă care nu au lucrat cel puţin o zi, trebuie să se prezinte trimestrial la Oficiul pentru Muncă, pentru a li se aplica ştampila pe „carnetul roşu”, care atestă faptul că persoana respectivă este şomer. Persoanele care nu îndeplinesc această formalitate sunt radiate din oficiu din listele de ocupare a forţei de muncă şi, în consecinţă, îşi pierd dreptul la indemnizaţie de şomaj.

Înscrierea pe listele de ocupare a forţei de muncă a lucrătorilor care şi-au pierdut locul de muncă şi sunt consideraţi „în şomaj tehnic”.

Se pot înscrie lucrătorii cu contrat pe perioadă nedeterminată, care urmare a reducerilor de personal efectuate în baza prevederilor Legii nr. 23/1977, şi-au pierdut locul de muncă.

În momentul înscrierii, lucrătorul va trebui să semneze un „pact de serviciu”, în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 73/2010, respectiv Decretul delegat nr. 132/2010, pentru a nu-şi pierde dreptul la prestaţiile şomaj primite.

Persoanele aflate în situaţiile menţionate mai sus trebuie să se prezinte la Oficiul de muncă, în termen de 15 zile după confirmarea dreptului de primire a indemnizaţiei de şomaj tehnic şi să prezinte documentele menţionate mai sus.

Lucrătorii înscrişi pe listele de ocupare a forţei de muncă care nu au lucrat cel puţin o zi, trebuie să se prezinte trimestrial la Oficiul pentru Muncă, pentru a i se aplica ştampila pe „carnetul roşu”, care atestă faptul că persoana respectivă nu deţine un loc de muncă. Persoanele care nu îndeplinesc această formalitate, sunt radiate, din oficiu din listele de ocupare a forţei de muncă şi, în consecinţă, îşi pierd dreptul la indemnizaţia financiară specială „mobilità”.

Angajarea lucrătorilor care nu sunt înscrişi pe listele de ocupare a forţei de muncă este posibilă numai în situaţia în care persoanei respective îi este eliberat un permis special de muncă de către conducerea Oficiului de Muncă, în situaţiile în care pe listele de ocupare nu se regăsesc lucrătorii căutaţi de o anumită firmă şi nici nu pot fi pregătiţi profesional.

Contractul colectiv de muncă
Raportul de muncă este reglementat prin legi specifice şi prin contractul de muncă, care în San Marino are puterea de lege.

În prezent, în domeniul privat, există contracte colective de muncă în următoarele domenii:

• industrie;
• artizanat;
• construcţii;
• comerţ

Contractele colective de muncă se reînnoiesc odată la 3 ani.

Programul de lucru
Programul de lucru este, de regulă, de 37,5 ore/ săptămână, cu excepţia administraţiei publice, comerţului şi anumitor sectoare din domeniul artizanatului.

Anual, sunt recunoscute 176 de ore de concediu de odihnă.

În privinţa programului de lucru part time, nu pot fi efectuate mai puţin de 4 ore/zi; 10 ore/săptămână sau 78 ore/lună. Decretul delegat nr. 116/2008 privind protecţia maternităţii la locul de muncă stabileşte faptul că concedierea lucrătoarelor însărcinate este interzisă. De asemenea, în cazul concediului prenatal anticipat, viitoarei mame nu i se va diminua câştigul lunar.

Prevederile legislative privind protecţia maternităţii la locul de muncă se aplică atât domeniului privat, cât şi celui public, inclusiv lucrătoarelor independente şi liber profesioniste.

Salariul mediu brut din industrie este de 1839 euro.
Prestaţii de securitate socială:

• prestaţii de bătrâneţe, invaliditate şi urmaşi;
• prestaţii în caz de boală;
• prestaţii de maternitate;
• prestaţii de şomaj;
• prestaţii familiale;
• prestaţii în caz de accidente de muncă şi boli profesionale.

Vârsta de pensionare va creşte gradual, până în decembrie 2017, când vârsta de pensionare va fi de 65 de ani, atât îşi în cazul lucrătorilor din domeniul privat, cât şi cazul celor din domeniul public.

Pensia de invaliditate se acordă doar dacă lucrătorul are cel puţin 7 ani de contribuţii sociale plătite la sistemul de asigurări sociale, iar 2 ani dintre aceştia trebuie să se regăsească în ultimii 3 ani. De asemenea, e necesar să fie recunoscut un grad de invaliditate de cel puţin 65%, iar solicitantul nu trebuie să mai lucreze.

Pensia de urmaş se acordă: soţului/soţiei supravieţuitor/toare care nu era despărţit/ă legal din vina acestuia/acesteia; copiilor care nu au împlinit 18 ani. Urmaşii nu trebuie să lucreze. De asemenea, se acordă dacă persoana decedată era pensionar / era înregistrat la sistemul de asigurări sociale şi avea un stagiu de cotizare de cel puţin 7 ani, dintre care un an de contribuţii plătite în ultimii 5 ani sau un stagiu de cotizare de 15 ani.

Instituţia competentă pentru acordarea prestaţiilor sociale este Institutul pentru Siguranţă Socială, Via Scialoia, 20 – Borgo Maggiore, Repubblica San Marino.

Siguranţă şi criminalitate
Poliţia Civilă, Garda Naţionaţă şi Jandarmeria sunt organele care asigură ordinea siguranţa şi sprijinul în caz de urgenţă.
Poliţia Civilă aparţine Secretariatului de Stat pentru Afaceri Interne, este responsabilă pentru supravegherea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi veghează de asemenea la respectarea legilor şi regulamentelor de autoritate publică, supravegherea ordinii şi a siguranţei publice, prevenirea şi reprimarea infracţionalităţii asigurând totodată şi acordarea de prim ajutor în caz de accidente, calamităţi etc.

Structura organizatorică a Poliţiei Civile:
Biroul de comandă, Secţiunea de poliţie administrativă şi sănătate publică, Secţiunea Poliţiei Judiciare, Nucleul operativ anti-fraude, Secţiunea Urgenţe în caz de accidente stradale (asigură sprijin în caz de accidente rutiere), Secţiunea anti -incendii şi protecţie civilă (îşi desfăşoară activitatea în strânsă colaborare cu pompierii din Rimini) şi Secţiunea de drumuri.

Mijloacele de intervenţie sunt multifuncţionale fiind echipate inclusiv de către crucea roşie cu echipamente medicale de urgenţă iar agenţii sunt abilitaţi să le utilizeze în cazul unor intervenţii sanitare.

Membrii poliţiei civile sunt numiţi de către localnici – brigadieri sau chiar “cămăşile galbene” datorită uniformelor pe care le poartă.

Coordonate: Comandament / Cartier General
Via delle Carrare, 50, 47890 Murata (RSM)
Comandant: Albina Vicini
Tel. 0549 887777 / 0549 887778
Număr de urgenţă in San Marino: 115
E-mail: info.poliziacivile@pa.sm

Reglementări vamale
Nu există formalităţi vamale la frontiera cu Italia. Cu toate acestea, în conformitate cu art. 2 din Decretul din 4 mai 2009, în cazul transportului transfrontalier de bani sau alte instrumente similare, orice persoană fizică care intră sau iese de pe teritoriul Republicii San Marino este ibligată să declare sumele mai mari 10.000 de euro sau echivalentul deţinut în alte valute.

Condiţii privind traficul auto
Conform prevederilor Art.19 din Legea nr. 134 din noiembrie 1995 care reglementează regimul eliberării permiselor de conducere în San Marino: “conducătorii auto titulari ai unor permise de conducere sau permise internaţionale de conducere eliberate de un stat străin, pot conduce în Republica San Marino vehicule de aceeaşi categorie pentru care este valabil permisul de conducere sau permisul de conducere internaţional al acestora”.

Dacă pemisul de conducere sau permisul internaţional eliberat de statul străin nu este conform modelelor stabilite de normele internaţionale, acestea vor trebui însoţite de o traducere oficială în limba italiană sau de un document echivalent, cu excepţia situaţiilor prevăzute de convenţiile internaţionale.

Titularii de permise de conducere în termenul de valabilitate eliberate de un stat străin care îşi stabilesc reşedinţa pe teritoriul Republicii San Marino, pot obţine la cerere şi cu condiţia predării permisului naţional, un permis de conducere valabil pentru aceleaşi categorii de vehicule, eliberat de autorităţile sanmarineze, fără obligativitatea susţinerii unui nou examen.

Termenul maxim pentru preschimbarea permiselor este de 1 an de la data stabilirii reşedinţei în San Marino.
În privinţa circulaţiei pe drumurile publice, există puţine diferenţe în ceea ce priveşte semnele şi regulile de circulaţie faţă de cele din statele membre ale UE, circulaţia se efectuează pe partea dreaptă cu acordare de proritate de dreapta inclusiv în sensurile giratorii.

Starea generală a drumurilor este bună.

Sistemul medical
Nu există atenţionări speciale în privinţa sistemului medical din Republica San Marino.

Cardul European de asigurări de sănătate nu este recunoscut în San Marino întrucât San Marino nu este stat membru al UE.

Se recomandă închieierea unei asigurări medicale de călătorie, care să acopere eventualele cheltuieli medicale de urgenţă cât şi cele privind repatrierea.

Spitalul de stat din San Marino este situat în centrul Republicii, este organizat pe 6 etaje, are o capacitate de 114 paturi şi dispune de secţii specializate pentru toate tipurile de patologii.

Adresa: Borgo Maggiore, Via Scialoja 20
Telefon: 8958958918

Informaţiile prezentate în această secţiune au numai caracter informativ. Ele nu angajează răspunderea noastra, pentru eventualele prejudicii suferite pe timpul călătoriei. Fiecare călător trebuie să fie conştient de faptul că riscurile de securitate sunt prezente oriunde în lume şi să îşi asigure în mod individual măsurile de protecţie necesare.