Numele oficial: Republique Francaise;
Forma scurtă: France;
Forma internațională: French Republic;
Forma internațională scurtă: France
Codul de țară ISO: fr;
Ora oficială: CET – Central European Time;
Ora de vară: (DST) Martie – Octombrie (UTC +2);
Prefixul telefonic de țară: +33;
Capitala: Paris;
Alte orașe: Avignon, Bordeaux, Lille, Lourdes, Lyon, Marseille, Montpellier, Nice, Nîmes, Rennes, Strasbourg, Toulouse;
Forma de guvernământ: republica;
Localizare: vestul Europei;
Suprafața: 551.500 km² (cea mai mare tara vest-europeană);
Relief: relief în general plat, cu dealuri în nord și vest, și muntoasă în sud (Munții Pirinei) și în est (Munții Alpi);
Climat: ierni reci, și veri blânde în majoritatea teritoriului, dar ierni blânde și veri caniculare pe coasta mediterană. In nord și vest clima este influențată mistral, un vânt puternic, rece și uscat.

Natură și peisaje:
– Munții Alpi, Corsica, Provence;
– Masivul Central, Munții Pirinei și Vosgi;
– Coasta Atlantică, Bretania, Marea Mânecii, Coasta mediteraneană;
– Capul Girolata și Capul Porto, rezervația națională Scandola și Piana Calenches din Corsica;
– Drumurile franceze de pelerinaj spre Santiago de Compostela (Spania);
– Zona viticolă Saint-Émilion cu vestigiile sale istorice;
– Valea Loarei între Sully-sur-Loire și Chalonnes;
– Zona vulcanică din insula La Réunion;
– Lagunele din Noua Caledonie;
– Platourile de calcar Causses și Cévennes;
– Siturile palafitice preistorice din jurul Alpilor de pe teritoriul Franței;

Faună și floră:
– Fauna și flora Franței sunt variate datorită diversității reliefului;
– Pe coaste flora este alcătuită din plante care sunt capabile să-și prindă rădăcinile în solurile nisipoase. În zona mediteraneană se întâlnesc cactuși, pini și stejari de plută, dar și măslini. Fauna este alcătuită din specii de pești și crustacee;
– În munți, la mare altitudine (peste 3.000 m), nu există vegetație, în zonele mai joase întâlnim păduri de pini, stejari, fagi și tufe de ferigi;
– În aceste habitaturi naturale trăiesc vulpi, cerbi, iepuri dar și multe specii de păsări;

Orașe și monumente de vizitat:
– Paris și Versailles, Reims, Rouen, Starsbourg, Toulouse, Marsilia;
– Amiens, Avignon, Bourges, Lourdes, Chartes (pentru minunatele catedrale gotice);
– Carcassonne, Colmar, Valea Loirei (pentru castelele medievale);
– Grotele decorate din valea râului Vézère
– Biserica Sf.Maria Magdalena din Vézelay
– Catedrala din Chartres
– Ansamblul medieval și golful Mont Saint-Michel
– Palatul Versailles și parcul său
– Abația cisterciană Fontenay;
– Catedrala din Amiens;
– Teatrul roman și Arcul de Triumf din Orange;
– Castelul Fontainebleau și parcul său;
– Monumente romane și romanice din Arles;
– Salina regală din Arc-et-Senan;
– Biserica din Saint-Savin sur Gartempe;
– Piețele Stanislas, de la Carrière, și d’Alliance în Nancy;
– Pont du Gard;
– Strasbourg – Grande île;
– Paris, malurile Senei;
– Paris, Turnul Eiffel;
– Reims, Catedrala Notre-Dame, Bazilica Saint-Rémi și Palais du Tau;
– Catedrala din Bourges;
– Centrul istoric din Avignon;
– Canal du Midi;
– Cetatea fortificată istorică Carcassonne;
– Locurile istorice din Lyon;
– Provins, târg medieval;
– Centrul orașului Le Havre;
– Centrul orașului Bordeaux;
– Fortificațiile Vauban;
– Orașul episcopal Albi;
– Zona minieră din Nord-Pas-de-Calais.

Alegerea momentului potrivit:
– Franța este plasată într-o regiune cu un climat temperat, astfel încât perioada propice vizitării ei este situată între mai și septembrie;
– Pentru partea meridională, perioada propice este aprilie-octombrie;

Temperaturi (medie zi/noapte, în °C):
– Lille (nord): ianuarie 5/0, aprilie 13/4, iulie 22/12, octombrie 15/7;
– Nisa (sud-est): ianuarie 12/5, aprilie 17/9, iulie 26/19, octombrie 20/13;
– Paris: ianuarie 6/1, aprilie 16/6, iulie 23/13, octombrie 16/8;

Festivaluri/Tradiții:
– 1 ianuarie: Anul Nou (prânz în familie cu pește și fructe de mare);
– 6 ianuarie: Ziua Regilor (Boboteaza) – se consuma torturi cu pastă de migdale;
– 2 februarie: Întâmpinarea Domnului (sărbătoare religioasă cu tradiția culinară de se consuma clătite);
– Aprilie: Paștele (Învierea Domnului Iisus Hristos);
– 1 mai: Ziua Muncii (sărbătoare publică);
– 8 mai: Ziua Victoriei (comemorarea victoriei în cel de-al Doilea Război Mondial, 1945);
– 24 iunie: Sf. Ioan (focuri în câmp deschis sau focuri de artificii în orașe – tradiție păgână pentru alungarea frigului din timpul iernii care va urma);
– 14 iulie: Ziua Națională sau Ziua Bastiliei (se comemorează căderea Bastiliei și eliberarea deținuților de către revoluţionarii din Paris, în 1789);
– 15 august: Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului;
– 1 noiembrie: Toussaint (Sărbătoarea tuturor sfinților);
– 11 noiembrie: comemorarea armistiţiului din 1918 (Primul Război Mondial);
– 8 decembrie: Sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri. În orașul Lyon, aceasta este celebrată sub denumirea de “Festivalul Luminii”, pentru a comemora intervenția Fecioarei pentru a preveni ciuma din Lyon, în Evul Mediu. Oamenii pun rânduri de lumânări în borcane de sticlă colorate pe exteriorul pervazurilor, astfel încât toate clădirile din centrul orașului sunt iluminate;
– 24 decembrie: Ajunul Crăciunului (tradiţională este masa miezul nopții);
– 25 decembrie: Crăciunul. Masa de prânz începe de multe ori cu o varietate de fructe de mare, stridiile fiind deosebit de populare. Curcanul cu umplutura de castane este adeseori felul principal. Ureaza o varietate de brânzeturi, apoi un tort de ciocolata. Poporul francez nu trimite felicitări de Crăciun.

Prezentare:
Cea mai mare țară (ca suprafață) din Europa Occidentală, cu două fațade martime (Oceanul Atlantic și mările adiacente în Vest și Marea Mediterană în Sud Est), Franța are un relief variat. Munții cuprind: Alpii Francezi, cu văi adânci și relief glaciar tipic (ghețari, lacuri, creste ascuțite, văi), cu altitudinea sub 3.000 m în Alpii Maritimi și peste 4.000 m în Alpii Savoiei (Mont Blanc 4.810 m, altitudinea maximă din țară), Munții Pirinei, în Sud-Vest, la granița cu Spania (altitudine maximă 3.404 m în Pic d’Aneto) și Munții Jura (altitudine maximă 1.723 m) și Vosgi (altitudine maximă 1.424 m), mai scunzi și mai vechi, în Est, bine împăduriți.

De  asemenea, are regiuni colinare și podișuri, Ardenii în Nord-Est, Masivul Armorican în Nord-Vest, Masivul Central, dominat de înălțimi vulcanice (Puy de Dome 1.465 m, Puy de Sancy 1.886 m), în partea central-sudică, precum și bazine și culoare depresionare (bazinul Parisului, al Aqitaniei, culoarul Rhonului, câmpia Alsaciei) și câmpii litorale (Languedoc, Roussillon, Gascogne), potrivit Enciclopediei Statelor Lumii (2005). Clima este temperat-oceanică, cu precipitații mai bogate în Vest și în munții înalți (peste 1.000 mm/an) și mediteraneană (precipitații 500 mm/an) pe litoralul sudic, unde vânturile reci, precum mistralul și tramontanul, pot compromite recoltele de citrice. Rețeaua hidrografică este densă, legată printr-un sistem de canale (4.600 km) și orientată spre Oceanul Atlantic (Seine, Loire, Garonne, Moselle, Rhin) și spre Marea Mediterană (Rhone). Peste 1/4 din teritoriu este acoperit de păduri temperate (stejar, fag, conifere). Fauna este relativ bogată, există șase Parcuri Naționale în Alpi și Pirinei, și peste 100 de rezervații ce protejează elemente rare din floră și faună, inclusiv animale aclimatizate, precum muflonul, cerbul sika (japonez), capra neagră ș.a.

Paris este capitala și cel mai mare oraș al Franței, fiind cel mai dinamic centru economic al țării, important centru cultural, de afaceri și politic al lumii și renumit pentru arhitectura sa neoclasică, dar și pentru influența sa majoră în modă, arte și gastronomie, potrivit travelworld.ro. Denumit și ”Orașul Luminilor”, Parisul este considerat unul dintre cele mai vizitate fiind un oraș impresionant, plin de zone istorice și culturale, monumente, parcuri de distracții și de recreere. Monumentele și obiectivele turistice din capitala Franței sunt adevărate simboluri recunoscute în toată lumea. Principalele zone sau obiective turistice sunt Parisul și împrejurimile.

Turnul Eiffel este un simbol parizian, construit pentru Expoziția Universală din 1889. Proiectat de inginerul de poduri Gustave Eiffel (1832-1923), turnul, înalt de 300 m și alcătuit dintr-un grilaj de fier forjat, a constituit o capodoperă tehnologică. Folosind cunoștințe de ultimă oră despre comportamentul arcelor din metal și despre armătura metalică, structura turnului Eiffel a anunțat o revoluție în ingineria civilă și în designul arhitectonic. Turnul a fost cea mai înaltă construcție din lume până în 1930, la terminarea clădirii Chrysler, potrivit Enciclopediei Universale Britannica. Vârful Turnului Eiffel poate fi văzut din orice punct al Parisului.

Muzeul Luvru, muzeu național și galerie de artă a Franței în Paris, a fost construit ca reședință regală, edificiu început sub Francois I în 1546, pe locul unei cetăți din sec. al XII-lea. A încetat să fie palat odată cu mutarea curții la Versailles (1682), iar în sec. al XVIII-lea s-au făcut planuri de transformare a edificiului în muzeu public. În 1793, guvernul revoluționar a deschis Galeria Principală; Napoleon a construit aripa nordică; două mari aripi vestice au fost adăugate și deschise de Napoleon III. După completarea sa, Luvrul cuprindea un vast complex de clădiri sub forma a două cadrilatere principale, găzduind două mari curți. O controversată intrare în formă de piramidă (din sticlă și oțel) a fost proiectată de I.M. Pei și deschisă în 1989. Colecția de pictură este una dintre cele mai bogate din lume, cuprinzând toate perioadele artei europene până la impresionism; Colecția de pictură franceză din sec. XV-XIX este neegalată, potrivit Enciclopediei Universale Britannica. În prezent, muzeul găzduiește peste 380.000 obiecte și 35.000 de opere de artă. Peste 60.000 de metri pătrați sunt dedicați exponatelor permanente.

Arcul de Triumf, un simbol plin de istorie al poporului francez, a fost ridicat în onoarea celor ce au luptat pentru Franța, în special în timpul războaielor napoleoniene. Pe interior și deasupra Arcului sunt inscripționate numele tuturor generalilor și războaielor purtate. Arcul de Triumf măsoară 49.5 metri înălțime, 45 de metri lățime și 22 în adâncime și este al doilea arc de triumf ca mărime din lume. De la Arcul de Triumf pornesc artere de circulație în toate direcțiile și de aceea piața Charles de Gaulle, în care este situat Arcul, este cunoscută și sub numele de “Piața Stelei” (Place de l’Étoile). Arcul se află la capătul de vest al vestitului bulevard Champs-Élysées. Monumentul este prevăzut și cu un lift de la nivelul subteran până la nivelul de observație. Turiștii pot urca cele 284 de trepte sau pot folosi liftul și apoi să urce încă 46 de trepte până sus. De pe Arcul de Triumf poate fi admirată panorama către cele 12 artere importante care pleacă din Place de l’Etoile.

Printre alte simboluri ale Parisului se numără Palatul Versailles, care a fost reședința oficială, începând cu 1661, a regilor Ludovic al XIV-lea (Regele Soare), Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea și se află pe lista Patrimoniului Universal UNESCO din 1979; Bulevardul Champs-Elysees cunoscut și sub numele de “La plus belle avenue du monde” (Cel mai frumos bulevard din lume) și se întinde de la Piața Concorde până la Arcul de Triumf; faimoasa Catedrală Notre-Dame în stil gotic, Domul Invalizilor, Basilica Sacre Coeur, Parc de la Villette, Place de la Concorde, cea mai mare piață publică din Paris; Palatul Regal (Palais Royal) construit în 1629 de către Cardinalul Richelieu; Pantheonul, a cărui construcție a început în 1757 și a fost încheiată în 1791; Muzeul Rodin construit în onoarea celui cunoscut ca părintele sculpturii moderne, Auguste Rodin (1840-1917); Place Vendome, creată în 1702, ca un monument închinat gloriei armatelor lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare; Galeriile Lafayette; Cabaretul Moulin Rouge, construit în 1889; Muzeul d’Orsay găzduit de o fostă gară, cu același nume; Grand Palais (Marele Palat) construit pentru Expoziția Mondială din 1900; cartierul Monmartre sau Cartierul artiștilor situat pe dealul de aproape 130 de metri din nordul Parisului; Turnul Montparnasse, construit în 1973; Opera din Paris construită între anii 1862-1875; clădirea Muzeului Orangerie, principala sa destinație fiind aceea de a găzdui portocalii pe timpul iernii; Centrul Georges Pompidou, un complex cultural construit într-un stil arhitectural high-tech; Primăria Parisului (Hotel de Ville de Paris) ce datează din secolul al XVI-lea și a fost centrul vieții politice din Paris; Pont Neuf, cel mai vechi pod din Paris (1607); Place des Vosges (Piața Vosgilor), cea mai veche piață din Paris (1604) și una dintre cele mai frumoase piețe din lume.

Alte atracții turistice includ: Fontainebleau, Compiegne, Vaux-le-Vicomte, parcul de distracții Disneyland Paris, unic în Europa; valea Loirei, cu vestitele castele din secolele XV-XVI (Chinon, Chenonceau, Blois, Amboise, Chambord, Angers, Azay-le-Rideau, Saumur, Valencay, Loches, Cheverny, Villandry), litoralul Oceanului Atlantic, cu stațiunile Deauville, Trouville, Honfleur și mănăstirea Mont St. Michel (sec. X) de pe insulița omonimă în Normandia, Les Sables d’Olonne în Vendee, Biarritz și alte stațiuni de pe Cote d’Argent (în Sud-Vest), litoralul mediteranean, cu Cote d’Azur (St. Tropez, St. Raphael, Cannes, Grasse, Antibes, Nice, Menton), precum și sectorul cuprins între gurile Rhonului și granița cu Spania (La Grande Motte, Port-Camargue, Cap d’Agde, Port-Leucate, Port-Barcares); Provence cu Avignon (Palatul Papilor, podul St. Benezet), Arles (vestigii romane, monumente medievale), Aix-en-Provence; Alpii cu orașele Grenoble, Chambery, Annecy, Briancon (fiecare cu multe monumente istorice și de artă) și stațiunile Chamonix, Mont Blanc, Les Contamines, Avoriaz, Megeve, Aix-les-Bains, Evian-les-Bains, munții Pirinei, cu Lourdes, Font Romeu, Vernet-les-Bains; metropolele regionale Lyon, Bordeaux, Strasbourg, Marseille, vechile orașe Reims, Chartres, Amiens.

Alte orașe de vizitat:
– Bordeaux — orașul vinurilor, tradiționala regiune viticolă a Franței;
– Bourges — grădini, canale și catedrala înscrisă în patrimoniul UNESCO;
– Lille — unul dintre cele mai dinamice orașe moderne ale Franței, centru cultural și universitar;
– Lyon — al doilea oraș al Franței, cu o istorie datând din epoca romana;
– Marseille — al treilea oraș al Franței, principalul port la Mediterana și capitala regiunii Provence;
– Nantes — cel ma “verde oraș al Franței și locul unde se trăiește cel mai bine în Europa;
– Strasbourg — oraș istoric, „casa” multor instituții europene;
– Toulouse — orașul “roz”, dup culoarea placajelor de pe cladiri și principalul oraș din Occitania;

Alte destinații turistice:
– Camargue — una dintre cele mai mari delte din Europa;
– Corsica — locul în care s-a născut Napoleon, o insulă unică pentru frumusețea ei;
– Disneyland Paris — cea mai vizitată atracție a Europei;
– Alpii francezi — lanțul muntos cu cel mai înalt vârf din Europa, Mont Blanc;
– Riviera franceză (Côte d’Azur) — costa mediterană a Franței cu resorturi și porturi turistice de clasă;
– Valea Loirei — zonă faimoasă pentru varietatea vinurilor și castelele sale;
– Luberon — stereotipul pentru satul pitoresc din regiunea Provence și arta de a trăi;
– Mont Saint Michel — al doilea cel mai vizitat sit din Franța cu abația construită pe o stâncă;
– Verdon Gorge — canionul prin care se scurge râul Verdon, de un turcoaz-verde ireal;

Nu trebuie sa ratezi!
– Urcă până la nivelul superior în Tour Eiffel – vei vedea o panoramă de neuitat a Parisului;
– Cutreieră bulevardele Parisului, amestecă-te în mulțime;
– Urcă pe dealul Montmartre, plin de cafenele celebre și vizitează bazilica Sacre Coeur;
– Vizitează Musée d’Orsay, deschis într-o fostă gară feroviară;
– Nu rata să vezi arhitectura modernă a clădirilor din districtul de afaceri La Defense;
– Vizitează Muzeul Științelor din Parcul Villette Park;
– Vizitează promenada verde de pe vechiul viaduct al Parisului (Promenade Plantee);
– Vizitează pe îndelete Palatul Versailles, mândria monarhiei franceze;
– Fă o tura de la Paris la Lyon și retur cu TGV, unul dintre cele mai rapide trenuri din lume;
– Coboară pe plajele debarcării din Normandia din „Ziua Z”.;
– Programează-ți o excursie la Mont Saint Michel în perioada mareei;
– Explorează Catedrala din Chartres;
– Mergi cu bicicleta pe un segment clasic al celebrului Tur al Franței;

Gastronomie:
Gastronomia sau arta de a mânca și de a bea reprezintă mai mult decât o simplă activitate de petrecere a timpului liber. Plăcerea culinară a francezilor este mai vizibilă la magazinele stradale, iar magazinele alimentare sunt cele mai aglomerate în zilele de piață. Măcelarii și negustorii de pește sunt maeștrii meseriei lor oferind și rețete la fiecare cumpărătură. Bucătăria franceză a evoluat de la banchetele bogate ale aristocraților din Evul Mediu, la Revoluția Franceză când se foloseau multe condimente și tehnici rafinate, și bucătăria secolului XX, când Georges Auguste Escoffier a devenit varianta modernă de haute cuisine. Escoffier a păstrat însă caracterul regional din provinciile Franței. Felurile și ingredientele variază în fiecare regiune, dar brânza și vinul, cu numeroasele sortimente, reprezintă o parte foarte importantă a bucătăriei Franceze, potrivit turistik.ro.

Curnonsky, faimosul gastronom francez autor al volumelor “La France gastronomique”, a descris patru tipuri distincte de a găti: Haute Cuisine, Cuisine Bourgeoise, Cuisine Regionale și Cuisine Improvisee. Haute Cuisine reprezintă bucătăria profesională a bucătarilor-șef cu cea mai înaltă pregătire. Ea descrie cu precizie felul în care gătesc bucătarii-șef cu mai multe stele Michelin. La polul opus Cuisine Improvisee este de origine țărănească, această bucătărie cuprinzând feluri de mâncare proprii gospodăriilor precum șunca, cârnații, tocănițele și omletele. Cuisine Bourgeoise este bucătăria clasei de mijloc franceze obișnuite, în timp ce Cuisine Regionale constă în specialități regionale franțuzești ale felurilor clasice precum “bouillabaisse” din Provence, “coq au vin” din Burgundia și “cassoulet” din Toulouse.

Restaurantele sunt deosebite unele de altele, cele mai simple sunt mici afaceri de familie oferind un stil culinar casnic cu brânzeturi locale și deserturi cumpărate de la patiseria locală. Vinul este la carafă și doar câteva sortimente sunt la sticlă. Braseriile sunt restaurante ce servesc un meniu limitat la orice oră din zi și adesea noaptea târziu. Felurile tipice de mâncare sunt “steak pommes frites”, “estouffade de boeuf” și “blanquette de veau”, precum și aperitive reci de brânzeturi și carne. Diferențele climatice fac ca vinurile franțuzești să fie diferite unele de altele. În general, podgoriile din nord produc vinuri albe, iar cele din sud vinuri roșii. Nu toți francezii beau vin la masă. În Normandia și Bretania se produce o gamă largă de cidru. De asemenea, berea este populară în nordul Franței.

Între specialitățile din Normandia se numără ca feluri principale “canard au sang” — rață de Rouen în sânge; “pieds de cochon farcis” — picioare de porc umplute; “tripes a la mode de Caen” — măruntaie gătite la foc mic, cu legume și cidru. Ca desert “beignets de pomme a la normande” — mere prăjite cu Calvados. Specialitățile din Bretania includ la aperitive “mouclade” — supă de scoici și “moules marinieres” — scoici gătite în vin alb, cu șalotă, ceapă și pătrunjel, iar la felurile principale “gigot d’agneau a la bretonne” — friptură de miel cu fasole albă și “palourdes farcies” — jumătăți de scoici la grătar, umplute cu șalotă și verdeață. Ca desert “Crepes Suzette” — clătite dulci cu suc de portocale și Grand Marnier.

Alsacia și Lorena reprezintă coloșii gastronomici ai nordului Franței, locul natal al “quiche lorraine”, “foie gras”, purcelului de lapte și al altor preparate de gâscă. Bucătăria alsaciană unește eleganța franceză cu specialități nemțești ca varza murată, găluștele și tocănițele tradiționale “baeckenoffe” — o tocăniță cu vită și miel. “Kugelhopf” — o prăjitură din aluat bogat asemănătoare cu brioșa reprezintă o altă specialitate alsaciană. Lorena este renumită pentru tartele cu fructe cu afine, prune și coacăze roșii, iar “jambon d’Ardennes” — unul dintre cele mai bune sortimente de șuncă afumată.

Bucătăria din sudul Franței este o bucătărie mediteraneeană, savuroasă, aromată și sănătoasă. Tarabele din piețe sunt încărcate cu produse locale de sezon precum ardei grași, roșii, smochine, pepeni, cireșe, piersici și măsline. Măslinele sunt elementul de bază în prepararea mâncărurilor, uleiul de măsline folosit aproape în exclusivitate în locul grăsimii animale. Usturoiul este un alt element important alături de condimente precum rozmarinul, cimbrul și măghiranul, care cresc peste tot prin zonă fără să fie cultivate.

Între specialitățile din sudul Franței amintim aperitive “Anchoade” — hamsii, “salade Nicoise” — roșii, hamsii, ouă fierte tari și măsline, uneori ton și fasole. “Tapenade” — piure de măsline și hamsii. La felurile principale amintim “Aubergines farcies a la provencale” — vinete umplute cu carne, ceapă și mirodenii, servite cu sos de roșii. “Perdrix a la Catalane” — potârniche cu portocală și sos de ardei gras. “Stockfish a la Nicoise” — cod uscat și fiert cu ceapă, roșii, usturoi și mirodenii, iar ca legume “Artichauts a la barigoule” — anghinare mici fierte în ulei și vin alb. Mai amintim “Fleurs de courges farcies” — flori de dovlecel umplute și “Ratatouille” — o tocăniță de vinete, flori de dovlecel, ardei grași și roșii, iar ca desert “Calissons d’Aix” — fursecuri cu migdale.

Pro:
– O țară unde expresia diversității turistice își găsește toate sensurile;

Contra:
– După opinia unor turiști care au vizitat-o, Franța este o țară prea scumpă, iar mulți dintre locuitorii săi nu cunosc nicio limbă, în afară de limba maternă;

Condiții de călătorie:
– Cetăţenii români nu au nevoie de viză pentru a călători în Franţa.
Intrarea în Franţa este permisă cu paşaportul sau cartea de identitate în curs de valabilitate.

Ministerul Afacerilor Externe recomandă cetăţenilor români care intenţionează să rămână pentru o perioadă îndelungată pe teritoriul acestui stat să se adreseze misiunii diplomatice a României şi să îşi anunţe prezenţa în regiune, comunicând coordonatele personale pentru a putea fi contactaţi în situaţii de urgenţă.

– Pentru verificarea condiţiilor particulare de intrare şi şedere vă recomandăm consultarea informaţiilor oficiale furnizate de autorităţile franceze:

• Ministerul Afacerilor Externe al Franţei (www.diplomatie.gouv.fr)
• Ambasada Franţei din Bucureşti (www.ambafrance-ro.org)
• Ambasada României din Paris (paris.mae.ro )

De asemenea, puteţi obţine informaţii suplimentare accesând site-ul http://www.muncainstrainatate.anofm.ro/

Ghid Europeanva recomanda: Franta