Trecând prin Pasul Gutâi spre valea Marei, itinerariu vestit pentru frumusețea peisajului, a comorilor turistice și a monumentelor de artă și arhitectură populară zărim porți splendid sculptate și care cu gazde primitoare, puse pe povești. Aici, pe Valea Marei, dacă pașești pragul unei case țărănești ai impresia că te afli într-un autentic muzeu de artă populară. Cea mai semnificativă încăpere este „camera mare”, îmbodobită cu țesaturi, obiecte din ceramică și unelte de uz casnic, toate lucrate artistic,  din lemn.

Ajungem la Desești, atestat pentru prima dată în 1360 printr-un act al cancelariei lui Ludovic I de Anjou care confima dreptul de proprietate asupra domeniului deținut de nobilul Dragoș, fiul lui Giulea (Gyula). Localitatea se află pe drumul ce leagă Baia Mare de Sighetu Marmaţiei, pe malul râului Mara. Ca să ajungi la biserica de lemn hramul Sfanta Cuvioasa Paraschiva, declarată monument istoric şi inclusă din 1999 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, trebuie să urci o stradă în pantă ce pornește din șoseaua principală.

Actuala biserică a fost ridicată din bârne de stejar pe o fundație de pietre de râu din Mara, pe locul uneia mai vechi, în 1770 și a fost închinată Sfintei Vineri, cum i se mai spune cu duioșie pe aceste locuri, și nu numai, Sfintei Parascheva. De altfel, mai toate bisericile gotice din Maramureș sunt reconstruite, sau mai bine zis desfăcute, reansamblate și rezugrăvite, o dată la câteva sute de ani, sau refăcute din temelii în cazul în care sunt pârjolite. Din acest punct de vedere sunt mai trainice decât catedralele gotice din piatră. De vreo mie de ani nu există generație de moroșeni care să nu fi construit sau reconstruit o biserică.

Farmecul și valoarea Bisericii din Desești este completată de picturile marilor zugravi Radu Munteanu, din Ungureni-Țara Lăpușului, și ucenicul său Gheorghe, după cum s-au semnat cei doi pe o grindă a pronaosului în 1780. Minunata sa operă a fost completată de marele meșter Alexandru Ponehalschi care a zugrăvit catapeteasma și celelalte icoane din biserică între 1778-1780. Prin 1865, în urma unor ample lucrări de restaurare, zugravul Antonie Șerban a desăvârșit lucrarea celor trei.

Întregul ansamblu, excepțional restaurat, își taie pur și simplu respirația. Un muzeu sacru, aceasta este biserica de la Desești. Acest loc fermecător are printre altele și avantajul că aici poți ajunge pe unele din cele mai frumoase drumuri din Maramureș: fie urcând din Baia Mare-Baia Sprie șerpuind prin păduri, fie coborând dinspre Sighet împotriva cursului întortocheat al Marei.

La Sârbi îl cunoaștem pe Gheroghe Opriș, moroșanul care a avut curajul să-și transforme gospodăria într-un muzeu de tehnică populară. Aici vedem o vâltoare (moară) funcțională, care are rolul de a măcina, de a spăla cergile sătenilor dar și de a pune în funcțiune un gater.

Gheorghe Opriș este dovada vie a faptului că ospitalitatea maramureșeană te întâmpină încă de la poartă. Musafirii se pot servi cu horincă după bunul plac chiar din poartă, întrucât meșterul a dotat-o cu un robinet. Opriș se laudă că are sungura poartă cu horincă din Maramureș, iar daca „beutura” e pe măsura chefului, Nea Gheorghiță se pune pe cântat, de se aude în întreg satul.

Te invităm în Maramureș, iar dacă ajungi aici nu trebuie să ocolești miracolul natural de pe malul râului Mara!