Pe Valea Prahovei, la Poalele Munților Bucegi, se întinde pe circa 7 km de-a lungul văii Prahovei, între „Vadul Cerbului” și tunelul săpat în pintenul muntelui „Muchia Lungă”, orașul Bușteni. Altitudinea sa medie este de 850 m. Este una din cele mai populare stațiuni de munte, oferind panorame spectaculoase, o mulțime de oportunități și activități de vacanță, de la schi la excursii montane.

Practic nu există un document care să ateste cu siguranță începuturile localității. Sursele vremii amintesc doar că pe la sfârșitul veacului al XVII-lea „nici vorbă nu era de vreun sat”. Cel mai important an este 1782, când domnitorul Mihai Șuțu înființează, cu 24 de familii de scutelnici ai Mănăstirii Sinaia, primul cătun – Izvorul, care va fi la originea apariției viitoarelor așezări de mai târziu: Bușteni, Poiana Țapului și Azuga.

Înainte de 1782 singura locuință, „Slonul de piatră”, era cel mai mare han din zonă, situat pe locul Zamorei de azi, unde se opreau negustorii pentru a se ospăta, odihni și adăpa caii. În 1790 se spune că locul unde Valea Cerbului se varsă în râul Prahova se numea „La Bușteni”, terenul nefiind locuit, dar presărat cu gropi. Primele case se construiesc în 1793 de către Vasile Drăguș, Niță Enache pe Valea Albă. Abia în 1846 începe construcția șoselei dintre Câmpina și Predeal, iar după 30 de ani se instalează și calea ferată.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bușteni era un cătun al comunei Predeal din plaiul Prahova. El ocupa atunci malul drept al Prahovei și partea inferioară a văilor Jepi, Paltinul și Valea Albă. Casa regală a construit în sat o biserică și, în 1887, un local pentru școala care funcționa din 1865 și în care în învățau 90 de elevi. În 1882, s-a deschis o fabrică de hârtie care producea hârtie de mucava, apoi și hârtie de paie, de împachetat și pentru tipar. Existau deja câteva hoteluri și se puteau închiria vile de către turiști.

Tot în acea vreme apare fenomenul ce va spori faima stațiunii – schiul – datorită căruia a fost posibilă apariția construcțiilor de o frumusețe aparte care se mai păstrează și astăzi, dovada fiind numărul mare al turiștilor care vin să se odihneasca aici în ambianța plină de farmec a vilelor, atunci când vor să scape de „zăpușală și praful orașelor”. Prin anii 1907-1908 tinerii ce veneau în vacanță din străinătate aduc cu ei moda schiului, a „alunecatului pe patine de lemn, bob și sanie” la Sinaia și la Bușteni pe Valea Albă și Coștila.

În Bușteni găsim Crucea comemorativă a eroilor români din Primul Război Mondial, aflată pe vârful Caraiman, monument istoric memorial sau funerar de interes național. În fața gării se află statuia caporalului Constantin Mușat, monument de for public de interes național. Tot de interes național sunt și Casa-muzeu „Cezar Petrescu” și castelul Cantacuzino (construit în 1910), ansamblu alcătuit din castelul propriu-zis și un parc.

În rest, câteva case de vacanță ale unor cunoscuți oameni de cultura: vila actriței Aura Buzescu (1920) sau casa esteticianului și filosofului Tudor Vianu, localitatea Poiana Țapului.

Nu trebuie ocolită nici Mănăstirea Caraiman – o mănăstire de călugări ce poartă hramul „Înălțarea Sfintei Cruci” și care este amplasată într-un cadru mirific chiar la poalele muntelui Caraiman.