În veacul al XIV-lea satul Sârbi a făcut parte din Cnezatul Văii Cosăului, fiind cunoscut sub denumirea de Balotești, și era stăpânit de urmașii lui Locovoi. În anul 1405 intră în posesia lui Vințe, fiul lui Bud. Probabil satul s-a format din contopirea satelor Balotești și Cămârzana, amintite în diploma din anul 1405. Prima mențiune a numelui „Sârbi” este din anul 1459. Peste veacuri, comunitatea se dezvoltă, ajungând să numere, în anul 1910, 226 de clădiri și 1.035 locuitori. Astăzi Sârbi are 300 de case și 850 de locuitori.

De la Sârbi, unde l-am cunoscut pe Gheorghe Opriș, prin satul Bârsana, pe Valea Izei, la doar 18 kilometri poposim la una dintre cele mai frumoase biserici din lemn din Maramureș, biserica Mănăstirii Bârsana, despre care se spune că îi apropie mai mult pe oameni de Dumnezeu.

Mănăstirea de maici de aici este considerată a fi începutul reclădirii a ceea ce a fost odinioară, o vatra de ortodoxie autentic românească. Aparţinând de Episcopia Ortodoxa Romana a Maramureşului și Sătmarului, Mânăstirea „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli” din Bârsana este situata la 22 de km sud-est de municipiul Sighetul Marmaţiei, la ieşirea din Bârsana, spre podul Slătioarei, unde spațiile dumbrăvilor largi ale Izei se strâmtează, spre localitatea Strâmtura.

Ceea ce fascinează la Bârsana este desăvârşita unitate stilistică și simțul artistic fara greş care guvernează întregul aşezământ, pe linia unei tradiţii îmbogăţite prin evlavie creatoare. Puritatea liniilor de la Bârsana poate fi descrisă plastic ca fiind expresia iubiri de frumos mlădiată în lemn.

Primele atestări documentare ce fac referire la Mănăstirea Bârsana datează din 1390; într-un document din 21 iulie 1390, referitor la proprietățile familiei voievodale Dragoș, este menționat un drum care se bifurca, conducând pe un braț în satul Bârsana, iar pe celălalt la mănăstire. Tot în acest document sunt menționate și Valea Mănăstirii și Dealul Popii.

Într-un act de proprietate, din 6 noiembrie 1405, se menționează un “câmp al mănăstirii“. Alte mențiuni referitoare la mănăstire sunt descoperite în acte de proprietate ale familiei voievodale Dragoș, între anii 1408-1480, ultimul act făcând referire la Bartolomeu Dragfi, voievod al Transilvaniei.

Ansamblul monahal a fost construit din lemn, după tradiția locală, sub direcția arhitectului Cordoș Dorel. Acesta este compus din poarta specifică maramureșeană, turnul cu clopotnița, biserica (cu o înălțime de 57 m), altarul de vară, chiliile călugărilor, capela (construită pe mai multe nivele), casa maiștrilor și casa (atelierul) artiștilor. Recent a fost construit Muzeul din incinta mănăstirii.

Pictura murală, păstrată în proporție mai mare în altar și naos, a fost realizată de Toader Hodor, un zugrav originar din Vișeu-de-Mijloc, de numele căruia se leagă introducerea picturii de factură barocă și rococo în Maramureș.

Mănăstirea Bârsana este un dar si o binecuvântare a lui Dumnezeu, iar în cartea sfântă a lăcașului de cult stă scris: „La Bârsana, tu cel acum trăitor, treci prin experiența unică a înzidirii în durata harului.” Nu ratați o vizită în Maramureșul istoric, pe Valei Izei, la Bârsana!