Potrivit celor mai mulţi istorici şi cercetători, Biblioteca Nationala a României îşi găseşte originile într-una dintre cele mai vechi şi reprezentative biblioteci din România – Biblioteca Colegiului Sf. Sava din Bucureşti. Aceasta şi-a deschis colecţiile către publicul larg în anul 1838, atunci când au fost catalogate aproximativ 1000 de volume de carte franţuzească.

După Unirea din 1859, aceasta a obţinut statutul de bibliotecă naţională, primind alternativ denumirea de Biblioteca Nationala şi Bibliotecă Centrală. În anul 1864, prin legea Reglementărilor publice, este numită Biblioteca Centrală a Statului, denumire şi statut păstrate până în anul 1901, când este desfiinţată, iar colecţiile sale sunt transferate Bibliotecii Academiei Române care primeşte statutul de bibliotecă naţională. Pentru perioada aceasta doar o singură funcţie naţională poate fi considerată relevantă pentru bibliotecă şi anume, funcţia patrimonială. În anul 1955 fondul de carte revine noii biblioteci înfiinţate – Biblioteca Centrală de Stat, principala bibliotecă publică din România.

Imediat după prăbuşirea comunismului, la începutul lunii ianuarie 1990, Biblioteca Centrală de Stat a devenit Biblioteca Nationala a României, ca urmare a deciziei adoptate de noua putere, iar după intrarea României în Uniunea Europeană aceasta îşi dezvoltă funcţiile, implicându-se activ în numeroase proiecte naţionale şi internaţionale, precum TELplus, Manuscriptorium, Rediscover ş.a.

Construcția noii clădiri a început în 1986, de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, dar o dată cu Revoluția Română din 1989, lucrările au fost sistate.

Lungi perioade de timp nu s-au facut nici un fel de investiții, astfel că părți din imobil s-au degradat și, în plus, locul a atras hoții de fier vechi și de materiale de construcție.

În 2002, a izbucnit o mare controversă în jurul construcției, după ce aceasta a fost transferată în administrarea Regiei Autonome – Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat (RAAPPS) pentru a deveni sediu al Guvernului. Acest plan a fost abandonat până la urmă.

În 2006 Ministerul Culturii a decis transformarea clădirii în centru cultural și Bibliotecă Națională. Lucrările efective au început în primăvara anului 2009.

În mai 2010, deputatul PDL Silviu Prigoană a înaintat o propunere legislativă ce prevedea mutarea Parlamentului României în acestă clădire, dar inițiativa sa nu a fost adoptată.

Clădirea, realizată de compania Aedificia Carpați, a avut costuri finale de 106 milioane de euro.

La 22 aprilie 2012, Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române a sfințit noul sediu al Bibliotecii Naționale a României, care a fost deschisă publicului din 23 aprilie 2012.

Biblioteca dispune 14 săli de lectură și de peste 12 milioane de cărți. În clădire funcționează și Centrul Național de Patologia și Restaurarea Documentelor și, mai nou, Ministerul Culturii.

Biblioteca Nationala©GhidEuropean