Pe Calea Victorie, la intersectia cu str. Edgar Quinet, se afla celebra Casa Capsa, locul de care se leaga multe povesti dar si o bogata istorie.

Familia Capsa n-a facut parte din tagma „melionarilor” bucuresteni nici cand s-a aflat cu afacerile mergand in plin.  Familia Capsa a fost activa la Bucuresti de multe generatii, facand cojoace si negot cu blanuri. Dumitru Capsa, cojocarul, a avut patru baieti. Numai unul a imbratisat meseria tatalui. Acesta a avut 12 copii, patru dintre ei fiind cei care vor infiinta vestita Casa Capsa: Vasile, Anton, Constantin şi Grigore.

La 14 ani, Vasile Capsa a intrat ucenic la cel mai renumit cofetar, Constantin Lefteriu. Dupa 10 ani, in 1852, deja cumpara o cofetarie peste drum de Biserica Zlatari. Fratele sau mai mare, Anton, care lucra la Departamentul Visteriei, intra in afacere si, impreuna, deschid cofetaria „La doi frati, Anton si Vasile Capsa”.

Cofetaria s-a mutat, la 1856, intr-un local mai mare, tot pe Podul Mogosoaiei. Inainte de a merge la Viena, Paris si Lipsca (Leipzig), sa aduca noutati in domeniu, el i-a initiat in aceasta afacere, pe fratii sai Constantin si Grigore.

Prin 1880, unic patron ramasese Grigore Capsa, care decide sa mai adauge un etaj casei care apartinuse boierului Slatineanu si sa deschida un hotel de lux si un restaurant la parter. Hotelul avea sa fie descris de presa vremii ca unul dintre cele mai bune din Europa. Conceptul, de hotel care sa poata asigura si mancare de calitate, este adoptat imediat de hotelurile deschise pe Coasta de Azur.

Pentru ca Grigore Capsa era membru al Partidului Conservator, clientii fideli erau batranii boieri conservatori si cei mai importanti membri ai Parlamentului. De aceea restaurantul era plin si de cei mai faimosi ziaristi care trebuiau sa fie informati de actualitatea politica.

„La Capsa se puneau la cale marile campanii de presa, farsele facute adversarilor si tot aici se strecurau cele mai multe sugestii pentru Coroana”, scria ziarul Curentul, la 16 iunie 1944.

Grigore Capşa ajunsese un personaj atat de cunoscut in Bucuresti si in tara incat adeseori devenea subiect de gazeta. Iata ce aparea in ziarul Adevarul din 15 iunie 1897: „Cand zici «Capşa», iţi lasa gura apa şi parca iţi vine imediat sa o porneşti spre maestrul cofetariei şi al bucatariei moderne. Sa facem cunoscut pe Grigore Capşa ar fi sa vorbim de biserica Zlatari sau Ateneu. El a devenit o instituţie bucureşteana, un monument… de zaharicale. Are un singur cusur: s-a apucat sa faca politica conservatoare. E bine insa, caci are cu ce indulci toate partidele”.

 

In cafeneaua de la Capsa erau nelipsiti Tudor Musatescu, Ion Minulescu, Duliu Zamfirescu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu sau Pastorel Teodoreanu.

Clientii fideli s-au pastrat pana in anii ’80. Faceau parte tot din tagma scriitorilor sau artistilor plastici, dar erau si intelectuali fini care cutreierau centrul capitalei pentru a vedea un spectacol de teatru sau de opera bun, apoi serveau masa la Capsa. Cum-necum Casa Capsa a supravietuit pe Calea Victoriei, chiar daca o perioada i s-a schimbat numele. Astazi se incearca reinvierea unei traditii, dar conditiile, inclusiv cele sociale sunt altele, iar oamenii si-au schimbat mentalitatile si preferintele.

 

 

Peste drum de Capsa, zarim silueta supla a Hotelului Capitol, candva celebru, mai ales ca se numea in acea vreme Hotel Louvre.

 

 

Acest material este proprietatea ghideuropean.ro și este protejat de Legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parțială a conținutului se poate face doar cu acordul scris al proprietarului.

Ghid European©2014