Viile Bucurestiului se intindeau de la Podul Calicilor (Calea Rahovei de astazi) pana pe locul pe care se afla Parcul Carol I si se continuau pana pe Calea Vacaresti, unde cresteau viile Manastirii Vacaresti.

 

Putem spune ca Bucurestiul era un oras sub semnul nectarului zeilor, dar, in realitate, aceste zone erau de o saracie cumplita. In vecinatatea dealului Filaret se gasea, de exemplu o mahala extrem de saraca, denumita Flamanda.

O alta mahala, a lui Alexe se gasea nu departe, adica in zona actualei strazi Candiano Popescu. Spre Gara Giurgiului se gasea mahalaua tiganiei mitropolitane, una dintre cele mai rezistente tiganii din Bucuresti, dislocata la inceputul secolului al XVIII-lea pentru a face loc unui cartier destinat functionarilor si liber-profesionistilor, denumit Garamont.

Regulile din tiganii erau extrem de dure, legea facand-o bulibasii, iar strainii nu aveau voie sa paseasca in interiorul acestor comunitati inchise.

La intrarea in Parcul Carol I dinspre Fantana Zodiacului, pe o arie mai intinsa, s-a aflat la inceputul secolului al XIX catunul Filaret, pe care orasul l-a inghitit in urmatoarea jumatate de secol.

Pe acest Deal al Filaretului s-a amenajat un parc intre 1900-1906, dupa planurile arhitectului francez Eduard Redont. Inaugurarea a fost amanata pentru a corespunde cu sarbatoarea a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Suprafata initial a fost de 36 de hectare, din care 2 hectare de luciu de apa, folosit ca lac de agrement. Ulterior, cu ocazia Expozitiei Generale Romane, parcul a fost regandit si, practic, reproiectat. Sub grija gradinarilor horticultori Samuel si Louis Leyvraz au fost plantati 10.189 arbori mari si conifere precum si peste 48.000 de arbusti. In numai 11 luni au fost ridicate peste 5.800 metri patraţi de constructii definitive („Arenele Romane”, „Palatul Artelor”, „Turnul lui Tepes Voda”) precum si peste 30.000 metri patrati de constructii provizorii reprezentand variate tipuri de pavilioane expozitionale.

Expozitia a fost deschisa oficial la 6 iunie 1906 si s-a inchis oficial intr-o zi de joi, 26 noiembrie 1906, cu o solemnitate la Arenele Romane.

Intre anii 1960-1963, Parcul Carol I redenumit Parcul Libertatii, imediat dupa 1947, sufera schimbari importante: majoritatea monumentelor dispar iar unele sunt mutate, esplanada este marita iar, sub coordonarea arhitectului Ovidiu Maitek, se construieste Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului si a patriei, pentru socialism. Paradoxal, monumentul are o inaltime de 48 metri, adica exact cat a domnit Regele Carol I.

Cele cinci arce ale monumentului sunt placate cu granit rosu. Rotonda din interior, in care se patrunde printr-o poarta masiva, are si ea peretii din granit rosu pe care se sprijina o bolta din mozaic auriu. Criptele din rotonda sunt acoperite cu lespezi din granit negru. Aici se aflau inmormantate cateva personalitati ale regimului puterii populare. Nu se stie unde au fost mutati tovarasii care se „odihneau” aici. Astazi, mausoleul cinsteste memoria ostaşului necunoscut, o flacara vesnica si o garda de onoare veghind necontenit pe platou.

Acest material este proprietatea ghideuropean.ro și este protejat de Legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parțială a conținutului se poate face doar cu acordul scris al proprietarului.

Ghid European©2014