Bucuresti – Institutul de Arheologie „Vasile Parvan”
In apropiere de Calea Victoriei, pe strada Henri Coanda, stau aliniate cateva case invaluite intr-un farmec aparte. Poarta istoria in fiecare detaliu al arhitecturii lor. Diplomatul şi dramaturgul Alexandru G. Florescu, doctorul George Severeanu, unul dintre primii medici radiologi din Romania, şi Constantin Argetoianu, fost preşedinte al Consiliului de Miniştri in 1939, locuiau altadata aici.
La actualul numar 11, vecini le erau colonelul Petre Macca, erou al Razboiului de Independenta, şi sotia lui, Elena. Cladita in 1891 dupa planurile arhitectului elvetian John-Elisee Berthet, casa celor doi soti este „o marturie a valului de europenizarea a Bucureştiului in vremea lui Carol”, povesteşte azi dr. Monica Margineanu Carstoiu, cercetator ştiintific la Institutului de Arheologie „Vasile Parvan” din Bucureşti şi preşedinta Asociatiei A.R.A.
Elena Macca s-a stins din viata in 1912, la şapte ani dupa moartea sotului ei. A donat insa locuinta de pe fosta strada Cosma – actuala Henri Coanda -, prin testament, Casei Şcoalelor. Doua decenii mai tarziu, cand Nicolae Iorga ocupa functia de prim-ministru, Casa Macca devenea sediul Muzeului National de Antichitati – transformat ulterior in Institutul De Arheologie „Vasile Parvan”.
Muzeul de Istorie Naturala şi Antichitati fusese infiintat in noiembrie 1834, fiind recunoscut printr-un document oficial semnat de domnitorul Alexandru Ghica. Functiona la inceput pe langa Eforia Şcoalelor Nationale, cu sediul in cadrul Colegiului Sf. Sava, situat pe locul ocupat astazi de universitatea bucureşteana.
In 1949, alaturi de alte institute de cercetare ştiintifica din tara, Muzeul intra in structura Academiei RPR, iar mai tarziu a fost transformat in institut.
Nu doar ca piesele din depozitul institutului nu pot fi expuse, dar Casa Macca se afla intr-o situatie mult mai delicata. Deşi a facut fata cutremurelor din 1944 şi 1977, dar şi unui incidendiu in 1986, imobilul se degradeaza pe zi ce trece. De peste 100 de ani de cand se afla in proprietatea statului, nu a fost niciodata restaurat. Promisiuni au fost multe, dar niciuna nu s-a concretizat in cele din urma.
