Numele oficial: Schweizerische Eidgenossenschaft (germana), Confederation Suisse (franceza), Confederazione Svizzera (italiana);
Forma scurtă: Suisse, Schweiz, Svizzera;
Forma internațională: Swiss Confederation;
Forma internațională scurtă: Switzerland
Codul de țară ISO: ch;
Ora oficială: Central European Time (CET);
Ora de vară: (DST) Martie – Octombrie (UTC +2);
Prefixul telefonic de țară: +41;
Capitala: Bern (Berne, 123.000 locuitori);
Alte orașe: Basel, Geneva (Genf, Genève), Luzern, Lausanne, Lugano, Zürich;
Forma de guvernământ: Republica federala;
Localizare: Europa centrala, la sud de Germania, est de Franta si nord de Italia;
Suprafața: 41.285 km²;
Relief: 60% muntos, dealuri si platouri;
Climat: in nord climatul este temperat continental, in sud se simte inluenta mediteraneana, iar in munti domina climatul alpin;

Natura:
– Oberland (marele ghetar de la Aletsch);
– lacuri, activitati nautice, schi alpin (a cincea destinatie mondiala cu statiunile Davos, Gstaad, Saint Moritz, Zermatt), schi fond;
– Parcul National Grisons;
– Regiunea alpină Jungfrau-Aletsch-Bietschhorn;
– Zona montană Sardona;
– Terasele viticole din districtul Lavaux (Cantonul Vaud);
– „Monte San Giorgio”, lângă Lacul Lugano.

Orase si monumente de vizitat:
– Geneva, Lausanne, Montreux, Berna, Lugano, Bâle, Zurich;
– Mici orase medievale;
– Mănăstirea benedictină de la St. Gallen (Abația Sankt Gallen);
– Mănăstirea benedictină Sf.Ioan din Val Müstair;
– Centrul vechi istoric din Berna;
– Cele trei cetăți din Bellinzona;
– Calea ferată retică din zona Albula și Bernina;
– La Chaux-de-Fonds și Le Locle, centre de ceasornicării;
– Siturile palafitice preistorice din jurul Alpilor de pe teritoriul Elveției.

Alegerea momentului potrivit:
Pentru amatorii de sportui hibernale, anotimpul ideal este iarna (noiembrie-martie);
Pentru ceilalti turisti, perioada ideala este iunie-septembrie;
Primavara este placuta mai ales in zona lacului Leman si la Tessin.

Temperaturi (medie zi/noapte, in °C):
Geneva (est): ianuarie 4/-2, aprilie 14/4, iulie 25/13, octombrie 15/7;
Zurich (nord-est): ianuarie 2/-3, aprilie 13/4, iulie 23/13, octombrie 13/6.

Festivaluri/Traditii:
– februarie : carnaval la Bâle;
– a treia luni din aprilie : „Sechseläuten” (sarbatoarea sfarsitului iernii) la Zurich;
– iulie: festival de jazz la Montreux;
– august: Street Parade (electro) la Zurich;
– inceputul lui octombrie: festival la Lugano;
– 6 decembrie : cursa de escalada la Geneva.

Prezentare

Constituția de la 29 mai 1874 a consfinţit constituirea unei federații, alcătuită din 26 de cantoane, fiecare cu constituția și aleșii săi, care a transformat Elveția într-una dintre cele mai democratice și înfloritoare țări ale planetei.

Elveția este chiar țara în care peisajele de la tot pasul îți pot tăia răsuflarea, inducându-ți o stare de încântare pe care nu ai mai avut-o decât în copilărie, privind cărţile cu povești fermecate.

Mulți dintre noi avem impresia, că Elveția, țara în care Munții Alpi își găsesc cea mai mare parte din casa lor terestră, este doar cea mai bună alegere pentru sporturile de iarnă. Sunt și multe alte mici localități în văile întinse unde poți trăi ca la munte, cu lapte și brânză proaspătă, cu drumeții montane și pescuit de relaxare în lacurile pe care le întâlnești la tot pasul. Și mai sunt marile orașe, din nordul și vestul țării, cu bazilicele lor somptuoase și monumentele care păstrează cel mai bine semnele trecerii anilor.

Varietatea culturala, varietatea lingvistică dar și diversitatea culinară, fac din Elveția o destinație obligatorie pentru orice european, care vrea să cunoască dintr-un singur foc și tradițiile franceze, și pe cele germane, dar și pe cele italiene.

Fiind o țară relativ mică, Elveția este și foarte ușor de vizitat. De la nord la sud, țara se poate străbate în mai puţin de patru ore, iar de la est la vest în opt ore. Și chiar dacă nu te afli la volanul automobilului, acest lucru tot este facil, pentru că Elveția deține cea mai performantă rețea de transport public, incluzând trenuri moderne, autobuze cu aer condiționat și chiar o flotă de vaporașe de croazieră, deși țara nu are ieșire la mare, dar are o mulțime de lacuri idilice.

Pe lângă frumoasele peisaje montane, orașele înțesate de cultură și arhitectură străveche, Elveția mai dispune și de o rețea hotelieră extrem de bine pusă la punct, deși, uneori, cu prețuri cam piperate. Cafenelele, restaurantele și spa-urile de relaxare completează dotările de care puteți beneficia, întorcându-vă acasă ceva mai relaxați și încărcați de amintiri.

Triburile helveților celtici se stabilesc în Mitteland (centrul teritoriului actual al Elveției) în anul 100 î.Hr. În anii 58-15 î.Hr., teritoriul ocupat de aceștia intră sub stăpânirea Imperiului Roman. Între 536 și 890, cea mai mare parte a teritoriului Elveției este ocupată de franci. În perioada 890-1250, partea de Vest a teritoriului intră sub dominație burgundă (Regatul burgunzilor), restul aparținând ducatului șvabilor.

În 1291, reprezentanții cantoanelor Uri, Schwyz și Unterwald au semnat Scrisoarea de Alianță, creând o confederație ce le unește în lupta împotriva autorității Austriei, deținătoarea din acea perioadă a tronului german imperial al Sfântului Imperiu Roman. În bătălia de la Morgartenk (1315), elvețienii au înfrânt trupele habsburgilor, asigurându-și cvasi-independența față de aceștia.

În Tratatul de la Westfalia, din 1648, țările europene recunosc independența Elveției față de Sfântul Imperiu Roman și neutralitatea sa. După ce, în 1798, forțele franceze au cucerit Elveția, Congresul de la Viena, din 1815, a restabilit independența Elveției, iar puterile europene au acceptat recunoașterea neutralității elvețiene. Elveția a adoptat o constituție federală în 1848, revizuită în 1874, care a stabilit responsabilitatea federală în afacerile interne, apărare și comerț, potrivit informațiilor MAE.

Berna, capitala, este al patrulea oraș din Elveția ca mărime, după Zürich, Geneva și Basel, și numără 358.000 de locuitori (2014), potrivit publicației online The World Factbook (www.cia.gov).

Berna, capitala Elvetiei
Orașul Berna a fost fondat de familia domnitoare Zahringer, care și-a impus dominația în Burgundia superioară, sursele istorice atribuind înființarea orașului lui Berthold al V-lea, Duce de Zahringer, în 1191. Potrivit celei mai cunoscute legende, numele orașului se pare că vine de la ursul (bär, în limba germană) ucis de Berthold al V-lea, care a devenit și simbol al orașului.

În 1353, Berna s-a alăturat Confederației Elvețiene, devenind unul dintre cele opt cantoane. După un incendiu major în 1405, casele nu au mai fost construite în întregime din lemn, folosindu-se piatra și gresia, o caracteristică care se poate vedea și azi la casele din centrul vechi. În 1848, orașul Berna a devenit capitala noului stat federal elvețian și sediul Adunării Federale.

Centrul orașului Berna este așezat pe o peninsulă formată pe râul Aare, dar începând cu secolul XIX, cartiere noi s-au ridicat dincolo de râu, accesul fiind posibil cu ajutorul podurilor înalte, precum: Nydegg (190 m, construit în 1843), Kirchenfeld (229 m, construit în 1883), Kornhaus (382 m, construit în 1898), Lorraine (178 m, construit în 1930) Monbijou (337,5 m, construit în 1962).

Cea mai atractivă zonă a capitalei Elveției este ”Orașul Vechi”, parte a patrimoniului mondial UNESCO, potrivit www.elvetia.info. Aspectul medieval a fost păstrat cu grijă atât de autorități cât și de specialiști, restaurările fiind făcute de fiecare dată conform cu arhitectura originală. Labirintul de clădiri datând din epoca Renașterii este îmbogățit cu turnuri, fântâni frumos decorate, poduri și trotuare acoperite de arcade.

Printre obiectivele turistice cele mai vizitate în Berna se află: Turnul cu Ceas, Catedrala Sf. Vincent sau Catedrala Münster, Muzeul de istorie din Berna, Palatul Federal, în prezent sediul guvernului; Einstein Haus, casa unde a locuit marele fizician transformată, peste ani, în muzeu; Muzeul Alpin, Muzeul de Arte Frumoase, Grădina Zoologică din Berna, Grădina cu trandafiri, Parcul urșilor, Fântânile din Berna.

Simbol al Bernei, Turnul cu Ceas (Zytglogge) este situat în centrul Orașului Vechi. Inițial construit în mare parte din lemn (1218-1220), turnul a ars în 1405. Reconstruit din piatră, pe turn a fost montat și un ceas, în 1530. Caspar Brunner a proiectat și realizat un mecanism complicat, care funcționează și astăzi, chiar dacă unele piese au fost schimbate în timp. Sub ceas, pe partea estică, se găsește un alt mecanism complicat, care anunță cele 12 ore ale zilei, poziția Soarelui în zodiac, ziua săptămânii, fazele lunii și ale soarelui, după cum menționează www.smarttravel.ro. Turnul a fost renovat adesea, aspectul actual, puternic influențat de stilul baroc, datând din 1770 — 1771. În afara mecanismelor complicate, ceasul mai are ceva deosebit: câteva figurine mecanice care încep să se miște cu patru minute înainte ca ceasul să anunțe ora exactă.

Catedrala Münster din Berna este cea mai importantă din oraș, fiind construită în 1421. În portalul interior se află scena Judecății de Apoi, alcătuită din sute de figuri pictate sau sculptate. Turnul catedralei are 250 de trepte și oferă una dintre cele mai frumoase priveliști din oraș. S-au păstrat unele elemente originale, precum și mai multe statui ale sfinților. În turn se află cel mai mare clopot din Elveția, turnat în 1611, cu o greutate de peste 10 tone.

Parcul urșilor din Berna (Bären Park) este un parc natural și adăpost pentru urși, situat la periferia estică a orașului vechi, fiind una dintre cele mai vechi și renumite atracții turistice din Berna. La câteva minute de mers, se află Rosengarten (Grădina trandafirilor).

Muzeul Alpin Elvețian prezintă toate aspectele vieții în munți — de la turism la excursii la cei care locuiesc în Alpi, fauna și flora, impactul industriei asupra munților Alpi.

Muzeul de Arte Frumoase — Kunstmuseum din Berna este o clădire modernă, inteligent proiectată, un adevărat paradis pentru iubitorii artei. În afara expozițiilor temporare organizate periodic, aici există cea mai mare colecție Paul Klee din lume, cu peste 2.000 de piese variate, majoritatea desene.

Muzeul de Istorie din Berna — Bernisches Historisches Museum cuprinde expoziții temporare, dar are și o colecție tematică intitulată “Dansul Morții”, potrivit http://airway.ro/, reprezentând creația artiștilor medievali, care a stârnit deopotrivă controverse, dar a și fascinat prin macabru.

Basel
Deşi o destinaţie mai puţin populară pentru turişti, Basel este un oraş cu un centru vechi, medieval foarte frumos, un carnaval care poate oricând concura cu cele din Venetia sau Rio de Janeiro, şi mai multe muzee de artă de talie mondială construite de arhitecţi celebri ca Renzo Piano, Mario Botta şi Herzog & De Meuron.

Basel este o împletire de succes între arhitectura nouă şi cea veche, cu o catedrală în stil Romanesque (Münster), o primărie în stil Renaissance (Rathaus) şi diferite alte exemple de arhitectură contemporană, incluzând mai multe clădiri cu semnătura lui Herzog & De Meuron, Richard Meier, Diener & Diener, şi o sală de concert de Zaha Hadid.

Localizat în Dreiländereck (colţul a trei ţări), Basel este poarta către munţii Jura ce aparţin de Elveţia şi oraşe apropiate ca Zurich şi Luzern ca şi pentru regiunea franceză, Alsacia, şi Pădurea Neagră din Germania. Sunt o multitudine de lucruri de făcut şi de văzut dacă aveţi câteva zile de petrecut aici.

Basel se găseşte în nord-vestul Elveţiei. Oraşul are graniţa atât cu Franţa cât şi cu Germania şi reprezintă inima unei regiuni numite si Dreiländereck (sau colţul a trei ţări). Pe lângă atracţiile ce le oferă turiştilor, poate servi şi ca un punct de intrare în Alsacia, Padurea Neagra sau cantonul Basel-Land. Rinul traversează oraşul şi îl împarte în două. În partea de sud şi vest a Rinului se găseşte Grossbasel (Marele Basel) cu centrul său istoric şi medieval. Kleinbasel (sau Micul Basel), cu o viaţă de noapte vibrantă, se găseşte pe malul de nord al Rinului.

Basel înseamnă artă. A vizita Basel poate însemna o vacanţă pentru corzile tale vocale dacă plănuieşti să te bucuri de artă în linişte în muzeele de aici. O dată pe an oraşul este gazda unui târg de artă modernă, clasică şi contemporană (vezi De văzut).

Basel are unul din cele mai spectaculoase carnavaluri din lume, numit Fasnacht. Dacă se întâmplă să fii în Basel în timpul “celor mai frumoase trei zile”, pregăteşte-te să fii surprins şi nu te aştepta să poţi dormi în linişte. (vezi De văzut, Festivaluri).

Chiar dacă crezi că germana ta este destul de bună şi chiar dacă Basel este un oraş de graniţă cu Germania, nu uita că te găseşti totuşi în Elveţia şi localnicii de aici vorbesc un dialect incomparabil şi vesel numit Baseldytsch.

BaselTourismus, poate fi contactat la numărul de telefon +41 61 268 68 68, şi este serviciul local de informaţii pentru turişti. Ei au reprezentanţe în diferite locaţii incluzând gara, Bahnhof SBB, centrul oraşului, clădirea Stadtcasino din Barfüsserplatz, chiar peste stradă de McDonald’s. Pentru tururi organizate, puteţi lua legătura cu biroul din Aeschenvorstadt 36, +41 61 268 68 32.

Aeroportul Basel-Mulhouse-Freiburg este singurul aeroport bi-national din lume.Construit pe teritoriu francez la aproximativ 4 km de Basel, este conectat cu oraşul printr-o şosea fără frontiere vamale.Mai multe mari companii aeriene, cum ar fi SwissAir, Air France sau Lufthansa,deservesc acest aeroport.Pe lângă acestea, şi Easyjet are o bază aici.Printre destinaţiile curente se numără momentan Berlin, Liverpool, Londra, Alicante, Barcelona, Nisa, Palma de Mallorca, şi Roma. O altă companie low-cost care operează aici este şi Air Berlin care zboară spre multe destinaţii turistice, incluzând insulele greceşti şi insulele Canare.

Fiţi atenţi să faceţi vama prin vama elveţiană, altfel vă veţi găsi pe teritoriu francez fără voia dumneavoastră.În terminalul de sosiri puteţi alege dacă să treceţi prin vama elveţiană şi să intraţi în Basel prin şoseaua amintită mai sus, sau prin vama franceză. Unele zboruri către Basel au ca şi destinatie Basel cu specificaţia(BSL, Switzerland),iar unele, din Franţa sau alte aeroporturi în zona Schengen afişează ca destinaţie Mulhouse (MLH, France), chiar daca este acelaşi aeroport.Pentru a vă confuza şi mai tare, mai există şi un al treilea cod pentru aeroport şi anume EAP, care este însă folosit mai rar internaţional. Dacă căutaţi zboruri către Basel, căutaţi ambele destinaţii.

De la aeroport, turiştii pot închiria o maşină (nu este însă recomandat), lua un taxi (veţi cheltui însă până la 40 CHF – taxiurile sunt foarte costisitoare în Elveţia), sau lua autobuzul numărul 50 (staţia se găseşte chiar în faţa terminalului de sosiri) şi care vă va duce până la gara Basel SBB. Dacă luati acest autobuz, trebuie să vă cumpăraţi un tichet valabil pe două zone din staţie pentru suma de 3.80 CHF sau echivalentul în euro (se acceptă numai monezi însă). Majoritatea hotelurilor oferă însă un permis de transport care include transportul cu autobuz de la şi către aeroport – aşa că dacă arătaţi şoferului rezervarea dumneavoastră, s-ar putea să beneficiaţi de transport gratis. (Atentie: transporturile până în centrul oraşului cu acest autobuz sunt considerate ca transporturi pe 2 zone)

Zurich
Zurich (în germană: Zürich, Zuerich) este cel mai mare oraş din Elveţia, cu o populaţie de aproximativ 364,500 în oraş şi aproape 1 milion în zona de aglomerare. Zurich este așezat pe malul Lacului Zurich, acolo unde râul Limmat întâlneşte lacul, în partea de nord a Elveţiei. Acesta a fost unul din cele opt oraşe gazdă a Campionatelor Europene de Fotbal din 2008.

Zurich este cel mai mare oraş din Confederaţia Elveţiană (Elveţia) ca suprafaţa de teren şi populaţie. Este centrul financiar al Elveţiei şi sediul central al unui număr mare de companii naţionale şi internaţionale. Agenții de media naţionale şi internaţionale, precum şi cele mai multe companii naționale de televiziune sunt, de asemenea, aici. Deoarece Zurich este nodul central al reţelei elveţiene de cale ferată și, de asemenea, aici este prezent și cel mai mare și cel mai aglomerat aeroport internațional al țării, în general, acesta este primul loc pentru în care merg turistii. Din cauza distanţei mici dintre oraş și stațiunile turistice din Alpii Elveţieni, Zurich-ul este adesea denumit “Poarta spre Alpi”.

Lugano
Lugano este situat pe malul lacului omonim în Ticino, partea italiană a Elveţiei. Parte a micro-climatului temperat, Lugano oferă palmieri, bulevarde pitoreşti, privelişti uimitoare a lacului şi asupra Alpilor, şi multe oportunităţi pentru activităţi interioare şi exterioare. Lugano este de asemenea o bază pentru vizitarea oraşelor şi locurilor din zonă.

Lugano este de ajuns de mic pentru a fi străbătut pe jos, şi multe străzi sunt doar pedestre, însă dealurile de lângă lac sunt destul de abrupte aşa că autobuzul ar fi o opţiune mai bună către gară dacă aveţi multe bagaje. Taxiuri pot fi găsite pe drumurile principale. Feriboturile sunt ocazii bune de a admira priveliştea.Lacul este un loc ideal de pescuit. Trebuie, evident, respectate regulamentele locale si evitate zonele protejate, precum intrarea raului Cuccio in Porlezza. In numeroasele parcuri care inconjoara lacul cresc alaturi cedri, pini mexicani, copaci de camfor, eucalipti, azalee, rododendron etc. Primavara, spectacolul oferit de magnolii si de camelii este fascinant. De la drumetiile alpine, la terenurile de golf plasate intr-un peisaj mirific, intre munte si apa, la terenurile impecabile de tenis si pana la partiile de schi ce se intind de pe Monte Lema, la cateva minute de Lugano, si pana la San Bernardino, la mai putin de o ora cu masina, atractiile sportive sunt nenumarate. Evident, cele mai indragite sunt cele acvatice. Ultima pasiune de a cobori pe cursurile rapide de apa in canoe este cea mai la moda.

Valea Aostei
Valle d’Aosta (denumire oficiala: Regiunea Autonoma Valle d’Aosta) este cea mai mica dintre regiunile Italiei. Este inconjurata de cei mai inalti munti ai Europei, si este formata dintr-o vale centrala strabatuta de raul Dora Baltea si de 13 vai laterale sapate de ghetari si torenti. Aproape o treime din teritoriul regiunii este protejat pentru biodiversitate , si cuprinde doua parcuri naturale : Parcul national Gran Paradiso si Parcul regional Mont Avic. Cunoscuta in toata lumea pentru traseele de escalada care au marcat istoria alpinismului, pentru intinerarele de trekking si pentru statiunile de schi de nivel international, Valle d’Aosta ofera un patrimoniu istoric, cultural si artistic important: monumente romane, castele medievale si biserici vechi; limba, cultura si traditiile sunt vi si autentice; produse artizanale si agricole tipice; gastronomia si vinuri DOC de cea mai buna calitate. Inca din antichitate, Valle d’Aosta a fost o importanta incrucisare de drumuri din Alpii occidentali; astazi este legata de Franta prin tunelul Monte Bianco si prin trecatoarea Piccolo San Bernardo si de Elvetia prin pasul si tunelul Gran San Bernardo.

GhidEuropean va recomanda: Elvetia