Numele oficial: Reino de España;
Forma scurta: España;
Forma internaţională: Kingdom of Spain;
Forma internaţionala scurta: Spain;
Codul de tara ISO: es;
Ora oficiala: Central European Time (CET);
Ora de vara: (DST) Martie – Octombrie (UTC +2);
Prefixul telefonic de tara: +34;
Capitala: Madrid (5.500.00 locuitori);
Alte oraşe: Barcelona (4,9 milioane locuitori), Bilbao (353.950), Malagá (1,3 milioane), Sevilla (1,8 milioane), Valencià (2,3 milioane), Zaragoza (871.000);
Forma de guvernământ: Monarhie Constituțională;
Localizare: peninsulă în sud-vestul Europei, cu ieșire la Marea Mediterana și Oceanul Atlantic;
Suprafaţa: 506.000 km²;
Relief: Platouri înalte, regiuni muntoase (Munții Pirinei), câmpii și coaste joase cu plaje vaste;
Climat: temperat, veri calde în interiorul teritoriului, moderate în regiunile de coastă, ierni reci în interiorul teritoriului și ceva mai blânde în regiunile de coastă.

Natură și peisaje:
– Parcul Național Ordesa y Monte Perdido și Pirineos y Sierra de Guara (Munții Pirinei);
– peșterile de la Altamira;
– Ciudad Encantada (SIT geologic de lângă Cuenca);
– Valea râului Guadalquivir, cel mai lung dintre râurile din Andaluzia);
– Insulele Canare, Insulele Baleare, plajele din Mallorca, Minorca, Ibiza și Formentra;

Faună și floră:
– în unele zone cameleoni și manguste egiptene, șerpi, șopârle;
– în ținuturile împădurite trăiesc urși bruni, lupi, cerbi, capre Ibex și vidre;
– în regiunile de coastă atlantică adesea sunt observate balene și delfini;
– Spania are cea mai numeroasă populație de vulturi negri din lume, dar și vulturi imperiali;
– peste 8.000 de specii de plante;
– în sud găsim: agave, cactuși și palmieri;
– în zona Cabo de Gata întâlnim un ținut deșertic;
– În Insulele Canare, regiune subtropicală, cactuși, palmieri și pini;

Orașe și monumente de vizitat:
– Madrid (Muzeul Prado, cu lucrări semnate de Diego Velázquez, Francisco Goya, El Greco, Peter Paul Rubens, Rafael, Tițian, Botticelli, Caravaggio, Albrecht Dürer sau Rembrandt); Granada, Almeira, Cadix, Peter Paul Rubens, Rafael, Tițian, Botticelli, Caravaggio, Albrecht Dürer sau Rembrandt);
– Bilbao (promotorul avangardismului, prin colecții prezentate la Muzeul Guggenheim);
– Catedrala în stil romanic de la Santiago de Compostella locul de pelerinaj al creștinilor din toată lumea și un spațiu spiritual extrem de valoros;
– Saragossa (cu minunata catedrală realizată în stil baroc “Basílica de Nuestra Señora del Pilar”);
– Barcelona (cu moștenirea lui Gaudi: Parc Guell, Casa Milla, Casa Batlo și fabulouasa catedrală “Sagrada Familia”, care este încă în construcție);
– Segovia, Valladolid, Cuenca, Merida, Sevilla, Granada, Almeira, Cadix;

Alegerea momentului potrivit:
– Pentru coasta Atlantica perioada potrivită este iunie-octombrie;
– În zona centrală a Spaniei, din contră, această perioadă este și cea mai caniculară, deci trebuie evitată;
– Câteodată, în zona centrală, care este dominată de o climă continentală, și iernile pot fi extrem de friguroase;
– În insulele Canare și în Tenerife iernile pot fi extrem de ploioase, dar acest lucru se întâmplă rar vara;

Temperaturi (medie zi/noapte, în °C):
– Barcelona (nord-est): ianuarie 13/6, aprilie 18/11, iulie 27/21, octombrie 22/14, apa mării: ianuarie 13, aprilie 14, iulie 22, octombrie 20;
– Ibiza (I-le Baleare): ianuarie 15/8, aprilie 19/11, iulie 28/21, octombrie 23/16, apa mării: ianuarie 13, aprilie 14, iulie 22, octombrie 20;
– Las Palmas (I-le Canare): ianuarie 21/14, aprilie 22/16, iulie 25/19, octombrie 26/19, apa mării: ianuarie 19, aprilie 18, iulie 21, octombrie 23;
– Madrid (centru): ianuarie 8/1, aprilie 18/7, iulie 31/17, octombrie 19/9;

Festivaluri/Tradiții:
– Coride, Parcursul lui Don Quijote de la Mancha;
– 6 ianuarie: “Dia de Los Reyes” (copiii primesc daruri);
– 19 ianuarie: San Sebastian (festivalul tobelor)
– februarie: ” La Candelaria” (comemorarea intrării lui Iisus în Templul de la Jerusalim);
– 15-19 martie: “Fallas de Valencia” (sărbătoarea focului la Valencia);
– aprilie: “Moros y Cristianos” (evocarea bătăliilor dintre creștini și musulmani, în perioada Reconquista (sec VIII-XV);
– aprilie: “Fería de Abril” (festival la Valencia, după “Săptămâna Sfântă”, durează o săptămână);
– mai: “Cordoba Patio Festival” (toate casele orașului sunt împodobite în exterior cu flori):
– 29 iunie: “Fiestas de Haro” (ziua sărbătoririi lui San Pedro este celebrată în Riscos de Bilibio cu o bătaie cu vin);
– iulie: sângerosul festival San Fermín de la Pamplona (alergarea taurilor de către curajoşi pe străzile orașului Pamplona sau invers…);
– august (a doua vineri din august, “Fiesta de Verano” la Malaga, costume multicolore și dansatori defilează pe străzile orașului;
– septembrie: Sărbătoarea Sf:Matei sau sărbătoarea vinului la Logroño (Logrones);
– 24 septembrie: ” Merced Festival” (zi de paradă în onoarea patronului orașului);
– octombrie: “Fiesta de la Exaltacion del Marisco” (festival gastronomic al fructelor de mare la O Grove, în Galicia);
– noiembrie: “Orujo Festival in Potes” (festival medieval la Potes – se bea tradiționalul lichior Orujo, se cântă, se dansează și se organizează un târg al produselor tradiționale din Valea Liébana, de la confluența provinciilor Asturias și León.
decembrie: Crăciunul și Anul Nou;

Pro:
Soliditatea turismului balnear (de vară), cu perioada ideală iunie-octombrie și o regiune de coastă de 6.000 km;
– Atuurile arhitecturale din marile orașe, dar și din localități mai mici și chiar sate;
– Fețele mai puțin văzute ale insulelor Canare și Baleare;

Contra:
– Saturația de pe coasta Mediteranei, aglomerația și senzația de haos permanent și greu de stăpânit;

Prezentare:
Regatul Spaniei, situat în sud-vestul Europei și având ca vecini Franța, Andorra, Marea Mediterană, Gibraltar, Maroc, Portugalia, Oceanul Atlantic, sărbătorește la 12 octombrie Ziua Hispanității. La această dată este aniversată prima sosire a lui Cristofor Columb în America, în 1492.

Potrivit istoricului prezentat de www.mae.ro, Imperiul Roman transformă teritoriul Spaniei în provincie romană, dominație care va dura șase secole. Între anii 711-718, Spania este ocupată de arabi, iar în 1492, prin cucerirea ultimului oraș ocupat de mauri se încheie “la Reconquista” (procesul de recucerire). În 1462, căsătoria regilor catolici — Isabel de Castilla și Fernando de Aragón — marchează începutul unei perioade de prosperitate, încununată de descoperirea Americii de către Cristofor Columb și afirmarea hegemoniei Spaniei în Marea Mediterană.

Secolele XVI și XVII reprezintă apogeul Imperiului spaniol care, sub conducerea Casei de Habsburg, devine prima putere europeană și mondială. Războiul de succesiune la tronul Spaniei (1701-1714) marchează finalul dinastiei de Austria și venirea Bourbonilor.

În 1873 se instaurează Prima Republică, care durează până în 1875, când este restaurată monarhia, iar Alfonso XIII este proclamat rege al Spaniei. În 1931, se instaurează a II-a Republică. Conflictele politice, economice și sociale au culminat, la 18 iulie 1936, cu rebeliunea militară și începutul războiului civil (1936-1939).

La 1 octombrie 1936, generalul Francisco Franco Bahamonte își asumă conducerea statului și a armatei, acesta fiind începutul unei dictaturi care a durat 40 de ani, perioadă în care viața politică a țării a fost marcată de scoaterea în afara legii a tuturor partidelor politice, cu excepția Mișcării Naționale.

În 1975, odată cu moartea lui Franco, este reinstaurată monarhia și pe tronul Spaniei urcă regele Juan Carlos I de Bourbon. Tânărul monarh este unul din principalii susținători ai procesului de schimbări către un sistem democratic de inspirație occidentală, bazat pe o reformă politică moderată și având ca punct de plecare legislația franchistă.

Primele alegeri democratice au avut loc în iunie 1977 și au fost câștigate de Uniunea Centrului Democratic — UCD. În 1982, Spania a fost admisă în NATO, iar în 1986 a aderat la CE, ulterior UE.

Cu o suprafață de 504.782 kmp, din care partea continentală reprezintă 499.542 kmp, iar partea insulară 5.240 kmp, fiind formată din Insulele Baleare, Insulele Canare și un grup de mici insule situate în largul coastelor Marocului: Islas Chafarinas, Penon de Alhucemas și Penon de Velez de la Gomera. Spania este împărțită în 17 comunități autonome (Andalucia, Aragon, Asturias, Insulele Baleare, Insulele Canare, Cantabria, Castilla-La Mancha, Castilla y Leon, Catalonia, Comunitatea Valenciană, Extremadura, Galicia, La Rioja, Madrid, Murcia, Navarra, Țara Bascilor) și 2 orașe autonome (Ceuta și Mellila). Comunitățile teritoriale se divid în 50 de provincii (47 provincii în Spania peninsulară și 3 provincii în Spania insulară). Provinciile se împart în sectoare juridice, iar acestea în municipii.

Orașe: Madrid
Madridul în ultimii ani a avut o renaştere turistică – acum este unul dintre cele mai vizitare oraşe din Europe, şi formeaza inima Spaniei turistice. Şi chiar daca nu este cel mai sclipitor sau curat oraş european, Madridul este în orice caz interesant, plin de viaţă, plin de istorie, şi, spus mai simplu, foarte, foarte spaniol! Madrid este capitala si cel mai mare oras alSpainiei, el este si capitala regiunii autonome cu acelasi nume(Comunidad de Madrid). Populatia orasului este de aproximativ 3.3 milioane si impreuna cu zona metropolitana ajunge la aproape 6.5 milioane.

Madrid este cunoscut şi pentru viaţa sa de noapte şi discotecile sale; pentru madrileni nu este ieşit din comun să danseze toată noaptea, iar apoi dimineaţa să meargă la muncă. Această viată de noapte numită la movida.

Madridul se afla in nordestul centrului geografic al Peninsulei Iberice, in mijlocul platoului central spaniol (Meseta central), la o altitudine medie de 650m. Aproape toate zonele turistice de interes se gasesc in centrul orasului inclusiv Puerta del Sol, Plaza Mayor, Palacio Real, si Plaza de Colón. Principalele bulevarde sunt Gran Via, Alcalá Street, si Paseo de la Castellana.

Clima Madridului este continentala; in general uscata cu temperaturi care pot atinge valori extreme. Madridul este aproape tot timpul insorit si verile caracteristice sunt toride si uscate, iar iernile sunt friguroase cu temperaturi sub limita de inghet noaptea si cu ninsori ocazionale. Primavara si toamna sunt blande, majoritatea precipitatiilor fiind concentrate in aceste sezoane. Primavara si toamna sunt desigur perioadele din an cand este cel mai bine sa-l vizitezi.

Cultura Madridului a fost dominata de istoria sa regala, ca centru al Imperiului Spaniol. Palatul Regal, spatii mari si cladiri folosite de Monarhia Spaniola, catedrale enorme si biserici se gasesc la tot pasul in Madrid. Gasim atat arhitectura medievala cat si contemporana, Madridul fiind un oras cosmopolit in aceeasi masura ca si Berlinul sau Londra.

Cetatenii Madridului, care isi spun Madrileños sau mai traditional “gatos” (pisici), traiesc intr-o rutina de zi cu zi care este puternic influentata de clima. Datorita caniculei tipice in mijlocul zilelor de vara, cand cetatenii isi fac “siesta” luand o pauza in care sa se racoreasca. Majoritatea magazinelor sunt deschise toata ziua; numai magazinele mici se inchid in aceasta perioada a zilei.

Madridul probabil are cel mai mare numar de baruri pe cap de locuitor din Europa si o viata de noapte foarte activa; Madrileños se stie ca stau pana spre dimineata la 5AM-7AM. Este foarte obisnuit sa vezi Gran Vía foarte aglomerata in noptiile de weekend.

Madridul are o retea de autobuze si de metrou foarte moderna si elaborata. Orasul este foarte curat si angajatii primariei cu veste galbene pot fi vazuti curatind trotoarele si strazile tot timpul. Dar exista ca in majoritatea oraselor mari un numar substantial de cersetori si vagabonzi pe strazi.

Madridul este unul dintre cele mai mari si cosmopolite orase Europene. Comunitati de Vest-Africani, Nord-Africani, alti Europeni, Chinezi, Indieni, Filipinezi, Pakistanezi si in special Latino-Americani pot fi remarcate.

Orașe: Barcelona
Barcelona este capitala regiunii Catalonia din Spania. Este al doilea cel mai mare oraş a Spaniei, şi, fiind şi oraş olimpic, este pentru foarte multă lume unul din cele mai atrăgătoare oraşe din Europa de Vest.

Aeroportul din Barcelona, numit el Cikhad este situat la aproximativ 10 km de centrul oraşului. Odată ajuns acolo, poţi ajunge în centru cu metroul (la fiecare 30 minute, te lasă în Sants şi Plaça Catalunya), cu autobuzul Aerobus, care te lasă în acelaşi loc tot din 30 în 30 de minute, dar cu un preţ mult mai mare şi cu posibilitatea de a întâlni ambuteiaje în trafic. Ambele servicii se termină la 23:00.

Există un serviciu de taxi destul de bun, singurul mod de a ajunge în centru noaptea. Costă cam 12 euro până în centru, dar asta se poate schimba, depinzând de perioada din zi şi, binenţeles, destinaţia.

Există şi servicii de închirieri maşini şi o parcare imensă, destul de scumpă dacă îţi laşi maşina acolo mai mult de câteva ore. Pe el Prat zboară toate companiile aeriene majore, dar şi câteva companii low-cost, ca şi EasyJet şi Virgin Air. RyanAir zboară la Girona, la nord de Barcelona. Mersul cu autobuzul în oraş ia cam 90 de minute şi costă 15 euro dus-întors.

Gara centrală se cheamă Estació de Sants, dar mai folositoare călătorului în Catalonia sunt Catalunya (doar trenuri regionale) şi Passeig de Gràcia (câteva trenuri de lungă distanţă). Compania spaniolă de căi ferate se numeşte RENFE. Barcelona are legături foarte bine fortificate cu Madrid, Valencia, Zaragoza şi Ţara Bascilor.

În Catalonia, există trenuri frecvente dinspre alte capitale provinciale (Lleida, Tarragona şi Girona).

Există şi câteva trenuri peste Pirinei, de exemplu cel spre Tour de Carol (Franţa).

Mersul cu trenul în plajele Costa Daurada cu linia de Tarragona, este cea mai bună alegere. Costa Brava nu are o legătură feroviară bună cu Barcelona.

Barcelona este locul de nastere al modernismului catalan de la sfasritul secolului al 19-lea si inceputul secolului 20, astfel ca arhitectura modernista poate fi vazuta in tot orasul. Exponentul sau este Antoni Gaudi, creatorul Parcului Guell, considerata bijuteria coroanei moderniste a Barcelonei.

Administratorii acestui parc au introdus recent o taxa de intrare de 7 euro, insa in continuare puteti vedea de afara mai multe obiective. Casa Batllo si La Pedrera sunt cateva exemple spectaculoase. De asemenea, puteti intra pe site-ul Modernism Route pentru a gasi informatii despre cladiriile care poarta amprenta nu numai a lui Gaudi, ci si a celorlalti arhitecti modernisti, precum Lluís Domènech i Montaner (care a pus bazele Palatului Muzicii Catalane) si Josep Puig i Cadafalch.

Un lucru bun despre acest oras este ca in partea de nord puteti gasi cateva locuri care va ofera niste privelisti de neuitat. Adaposturile Carmel se afla in varful dealului Turó de la Rovira si este de tip “open space”. Constructia a fost ridicata in timpul Razboiului Civil din 1937 si servea ca adapost fata de atacurile aeriene. Apoi, ruinele acesteia s-au transformat in baraci, iar in final au fost scoase de tot, cu ocazia Jocurilor Olimpice din 1992. Ruinele fac parte din Muzeul de Istorie al orasului si sunt deschise publicului, gratuit, oferind o imagine spectaculoasa asupra Barcelonei.

De asemenea, Carretera de les Aigües se afla la 10 kilometri de Tibidabo, un munte aflat in nord-vestul orasului. Locul este frecventat de sportivi care fac jogging, de biclisti si simpli spectatori, care admira privelistea – profitand si de faptul ca acest loc se afla in parcul natural Serra de Collserola.
Dupa-amiezele de duminica la muzee
Unele dintre cele mai bune muzee din Barcelona ofera turistilor intrare libera in fiecare duminica, dupa ora 3 dupa-amiaza: Muzeul Picasso, Muzeul de Istorie al Barcelonei – este o destinatie esentiala pentru pasionatii de istorie, mai ales pentru cei care admira ruinele romane, Muzeul National de Arta al Cataloniei gazduieste lucrari de arta modernista si medievala.

Daca vreti sa simtiti vibratia orasului, atunci va puteti plimba prin centrul vechi al Barcelonei si, mai ales, in cartierul gotic, aflat in apropierea celebrului bulevard La Rambla. Fiecare colt este plin de istorie si, de la batranul cartier Evreiesc el Call, pana la aleile medievale care definesc acest oras, veti gasi farmecul scarilor inguste, al strazilor mici sau al curtilor interioare care sunt deschise publicului, asa cum este cazul arhivei istorice a Templului roman al lui Augustus.

Iar pietele care nu trebuie ratate sunt Plaça del Rei si Plaça Sant Felip Neri – locuri in care puteti gasi emblematica fantana si o biserica, ce poarta si acum urmele bombardamentelor din razboiul civil spaniol.

In lunile de vara, plajele arhipline ale Barcelonei pot fi folosite la orice, dar numai pentru relaxare … nu. Drept pentru care, preferintele localnicilor se indreapta spre zone precum Sitges (la care se ajunge dupa o scurta calatorie cu trenul) sau in nord, unde se afla spectaculoasa Costa Brava. Oricum, cert este faptul ca plajele Barcelonei sunt numai bune daca aveti nevoie de o racorire urgenta.

Popularele plaje Barceloneta si Sebastià alcatuiesc un mix curios de localnici si turisti – amandoua aflandu-se in apropeierea cartierului “batranului pescar”, un loc plin de cafenele si baruri. Pe cealalta parte a Portului Olimpic este mai multa liniste si exista chiar si un loc pentru nudisti, in Mar Bella.

Barcelona este locul care beneficiaza de o clima perfecta pentru proiectiile de filme in aer liber, asa ca nu este de mirare ca in acest oras au fost organizate in ultimii ani loc mai multe festivaluri de filme. Printre cele cu acces fara bani se afla si Cinema Lliure, situat pe plaja Sant Sebastia, unde se difuzeaza (gratuit) filme independente in serile de joi si duminica.

Biserica Santa Maria del Mar, construita in secolul al 14-lea, ar merita un articol separat, deoarece este una dintre cele mai frumoase catedrale gotice care s-au construit vreodata. In timp ce catedrala Barcelonei este considerata centrul vechiului oras, aceasta biserica a devenit principala cladire a ceea ce urma sa fie numit drept “noul oras”, aproape de mare. Viteza cu care a fost construita – 55 de ani – a fost una incredibila, intr-o perioada in care majoritatea bisericilor se ridicau intr-un secol. Intrarea este libera intre orele 9 a.m. – 1 p.m. si 5 p.m. – 8 p.m.

Daca este un lucru de care Barcelona duce lipsa, acela este reprezentat de parcuri. Densitatea poplatiei este destul de mare, iar populatia traieste in cea mai mare parte in blocuri. tat coasta, cat si muntii sunt relativ in zona (inclusiv Pirineii, la cateva ore departare), asa ca Parcul Ciutadella este mai mult decat binevenit. Se afla pe partea in care a existat o veche citadela militara si are in prezent un lac si un parc zoologic. De asemenea, acolo se afla Parlamentul Catalan.

Pe dealul Montjuïc veti gasi un mix de natura, privelisti superbe si cultura. Acolo se afla Muzeul National de ARta si Fundatia Joan Miró. Daca veti verifica pe internet, veti afla cand se organizeaza noptile Fantanii Magice, o combinatie frumoasa a apei cu muzica.
Una dintre cele mai placute experienta locale o reprezinta festivalurile din “cartiere”, care, de obicei, se organizeaza spre sfarsitul verii. Festivalul Barcelonei, La Merce – care poarta numele patronului spiritual al orasului – are loc in septembrie si cuprinde peste 600 de evenimente: de la atractii culturale formate din “turnuri umane” pana la “correfocs” (foc in miscare), artificii so procesiuni organizate de “gegants” (figuri masive din hartie, care sunt purtate de diferite organizatii).

In cartierul Garcia se afla cele mai spectaculoase petreceri de strada, iar strazile se intrec pentru titlul de “cea mai frumos decorata”.

Mancarea joaca un rol important in cultura catalana si nu exista o metoda mai buna de a gusta din bucataria locala decat prin explorarea pietelor orasului. La Boqueria este cea mai mare piata alimentara din Europa si se afla in zona La Rambla. Atat arhitectura sa, cat si standurile sale fac din aceasta piata un loc care nu trebuie ratat, iar jurnalistii de la The Guardian va recomanda sa-l vizitati, daca puteti, dimineata.

Santa Caterina merita de asemenea sa fie vizitata, datorita structurii sale colorate si ondulate, dar, bineinteles, si pentru produsele care se gasesc acolo.

Alte orașe
– Bilbao — oraș industrial și gazdă a Muzeului Guggenheim;
– Cadiz — cel mai vechi oraș al Europei de vest, cu o istorie de peste 4000 de ani;
– Cordoba — Marea Moschee (‘Mezquita’) din Cordoba este una dintre cele mai frumoase din lume;
– Granada — oraș spectaculos din sudul Spaniei, înconjurat de crestele înzăpezite ale munților Sierra Nevada, orașul cetății La Alhambra;
– Sevilla — oraș verde, găzduind cea mai mare a treia catedrală a lumii;
– Valencia — paella a fost inventată aici, oraș cu plaje încântătoare;
– Zaragoza — al cincilea oraș al Spaniei și gazdă a World Expo in 2008;
– Almeria — cele mai frumoase plaje naturale și cea mai bună selecție de “tapas”;

Alte destinații
– Costa Blanca — 200 km de nisip alb și plaje în mici sate de pe coastă;
– Costa Brava — stânci și nisip, o coastă împânzită de resorturi turistice;
– Costa del Sol — din nou plajă, din nou mare și cea mai însorită stațiune de pe litoralul spaniol;
– Gran Canaria — cunoscute ca “un continent in miniatură” insulele Canare oferă un climat diferit;
– Ibiza — o insulă Balearică, cunoscută pentru cluburile sale și muzica la modă;
– La Rioja — vinurile Rioja și fosilele de dinozauri ce pot fi vizitate;
– Mallorca — ceam mai mare insula din arhipelagul Baleare, cu plaje și cluburi minunate;
– Sierra Nevada — cei mai înalți munți ai Peninsulei Iberice, drumeții și schi;
– Tenerife — păduri luxuriante, faună exotică, deșert, munți, vulcani, dar și plaje spectaculoase;

Nu trebuie să ratați
Cea mai mare distracție în Spania sunt festivalurile. Multe și diverse:
– Feria de Abril (Sevilla, în aprilie/mai) – Un fel de târg cultural la care participă mii de spectatori veniți din întreaga lume să admire dansatorii, cântăreții și să se bucure de tradițiile culinare ale Spaniei;
– Córdoba en Mayo (Cordoba în Mai) – luna perfectă pentru vizita acest oraș din sud;
– Las Cruces (prima săpt. din mai) – un festival al florilor și al distracției;
– Arde Lucus – cel mai mare festival de tradiţii vechi, romane, în ultima săptămână din iunie;
– Cata del Vino Montilla-Moriles – cea mai mare degustare de vinuri, o săptămâna din luna mai;
– Dia de Sant Jordi – sărbătoare catalana, străzile Barcelonei se umplu de trandafiri;
– San Fermines – sărbătoare în luna iulie, binecunoscuta coridă pe străzile Pamplonei, în Navarra;
– La Tomatina – o bătaie gigant cu tomate, în Buñol.

Cultura Spaniei
Istoria și cultura Spaniei înglobează un amestec bogat de elemente diverse. Un număr impresionant de personalități și-au adus contribuția la îmbogățirea limbii, culturii și istoriei acestei țări și a limbii spaniole, în general.

Prin operele lor, scriitorii Pedro Calderon de la Barca, Miguel de Cervantes Saavedra, Gonzalo Torrente Ballester, Jose Echegaray (laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1904), Federico García Lorca, Ramon Sender, poetul Jose Maria Gabriel y Galan, filologul Rafael Lapesa, filosoful Jose Ortega y Gasset, compozitorii Manuel de Falla, Isaac Albéniz, Felipe Pedrell, Federico Moreno Torroba, tenorul Palcido Domingo, artiștii El Greco, Diego Rodriguez de Silva y Velasquez, Jose de Ribera, José de Ribera, Francisco de Goya, Pablo Picasso, Salvador Dali, arhitectul Antonio Gaudi, regizorii Luis Bunuel și Pedro Almodovar sunt doar câteva dintre personalitățile care și-au pus amprenta asupra culturii și istoriei Spaniei.
Federico García Lorca, cel mai popular și influent scriitor spaniol din secolul al XX-lea, cântă viața, dragostea și moartea, aducând un vibrant elogiu peisajului andaluz și oamenilor simpli, deținători ai unor trăsături morale de neasemuită frumusețe.

Extinsa și valoroasa operă a poetului Jose Maria Gabriel y Galan este rezultatul unei folosiri de o simplitate surprinzătoare și sublime a cuvintelor, frazelor și conceptelor, lipsită de artificii și sofisticării.

Dramaturgul Jacinto Benavente Martinez, distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1922, a fost aclamat de conaționali, care l-au numit “principele geniilor spaniole moderne”.

Bilanțul vieții scriitorului spaniol Miguel de Cervantes Saavedra, plin de deziluzii și înfrângeri, este transpus în romanul intitulat “Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha”, o satiră a literaturii cavalerești, una dintre capodoperele prozei universale.

Opera lui Manuel de Falla îmbină elemente ale muzicii folclorice spaniole cu cele ale impresionismului. Compozitorul Isaac Albéniz a scris 50 de piese pentru pian de o nebănuită prospețime.

Felipe Pedrell, compozitor și profesor de estetică muzicală la Conservatorul din Madrid, a predat armonia și compoziția, având ca elevi viitori mari muzicieni: Issac Albeniz, Don Enrique Granodos, Laurent Robert de Vives și Manuel de Falla.

Prin vocea sa, Placido Domingo a cucerit o lume întreagă și a devenit un reper pentru aspiranții muzicii clasice.

Rafael Lapesa a crezut cu tărie în expansiunea iremediabilă a spaniolei, sporită în frumusețe și concepte prin caracteristicile vorbitorilor din America Latina, încât în unele din ultimele sale declarații în legătura cu “rivalitățile” dintre limbile cele mai vorbite în lume și-a afirmat ferm convingerea că spaniola nu va putea fi niciodată îngrădită în continua ei câștigătoare de poziții, nici măcar de către engleză.

Comunitatea țărilor vorbitoare de limbă spaniolă este formată din Spania și majoritatea statelor Americii de Sud și Meridionale, cu excepția câtorva, unde se vorbește limba portugheză. De asemenea, spaniola se mai vorbește în Filipine, în unele regiuni ale Africii de Nord și Vest, fiind totodată limba oficială în numeroase state din aceste zone. Spaniola este una din cele șase limbi de lucru ale Adunării Generale a ONU.

Limba spaniolă, limbă romanică occidentală, aparținând familiei de limbi indo-europene, este urmașa directă a latinei vorbite de populația celtiberă romanizată, influențată de limba germanică a vizigoților și de cea arabă. Limba modernă are la bază dialectul castilian. Vorbitorii de limbă spaniolă celebrează la 12 octombrie nu doar graiul lor latin, ci și spiritul care derivă din această limbă melodioasă, armonioasă.

Gastronomia
Istoria gastronomiei din Peninsula Iberica este legată de prezența fenicienilor si a grecilor care au înfiinţat centrele comerciale Cadis si Empuries. Din nordul Africii au venit aici iberii, apoi din Europa celţii si goţii. De la legionarii romani si luptătorii cartaginezi li se trage spaniolilor tradiția bucătăriei de campanie. Astfel s-au născut gustoasele mâncăruri preparate la ceaun si servite in străchini si ceaunaşe.

La începutul secolului al VIII-lea, in Spania au venit maurii (arabii). Bucătăria orientala, adusa de ei, a lăsat o amprenta nepieritoare. Evreii sefarzi, nobilii acestui neam încercat de Dumnezeu, au aportul lor in gastronomia iberica.

Influente au pătruns si din America Latina, ca de exemplu ciocolata, adusă de către spaniolul Cortez , din Mexic.

Fiecare popor care a poposit pe în regatul Spaniei a lăsat in urma lui numeroase influente, care acum se regăsesc in preparatele culinare de pe teritoriul Spaniei de astăzi.

Pentru a cunoaşte un popor trebuie să-i gustam specialităţile culinare “la el acasă”. Bucătăria unei naţiuni reflecta totul: istorie, gândire, temperament.

Spaniolii sunt apreciaţi in gastronomia mondiala ca adevăraţi cavaleri ai meselor îmbelşugate, condimentate cu toate mirodeniile posibile. Cu ce rost? Citind cu atenție legendele legate de trecutul Spaniei ne aduc lămuriri. Apostolul Iacob, “protectorul Spaniei”, s-a întâlnit cu necuratul, care îl tot zgândărea maimuţărindu-se, scoţând limba către Preacuvios. Sfântul Iacob nu şi-a pierdut calmul si când Sarsailă se schimonosea i-a presărat pe limba piper. De atunci a rămas necuratul cu limba scoasa, iar spaniolii cu mâncărurile extrem de condimentate!

Bucătăria spaniola este alcătuită dintr-o mare varietate de feluri de mâncare, varietate datorata diferenţelor geografice, culturii si climei regiunilor acestei tari. Istoria bogata a Spaniei, si influentele culturale au dus la naşterea unei bucătarii cu mii de reţete si arome. Rădăcinile ei sunt mediteraneene iar pestele si fructele de mare sunt ingrediente de baza.

Peninsula oferă doua tipuri de gastronomie. Satele din nord si nord-vest au o dieta cu multa grăsime animala. Celalalt tip este precursor al dietei mediteraneene si se întâlneşte în sudul peninsulei. Ingredientele de baza sunt uleiul de măsline si cele importate din america latina , piperul ,roşiile sau fasolea, cartoful etc.

După degustarea unor delicatese culinare, poţi spune ca Spania este un popor picant. Se spune ca preparatul de top al mâncărurilor iuţi din Spania, care se numeşte “Pescadilla a la diabolo”, este făcut să-l descopere pe Nichipercea. Acest preparat nu este recomandat persoanelor care nu sunt obișnuite cu mâncarea picantă.

Mesele zilnice inca se mai prepara tradiţional din ingrediente proaspete cumpărate din piaţa locala. Acesta practica este mai comuna in ariile rurale decât in oraşe, unde supermarketurile au început sa înlocuiască pieţele in aer liber.

Gătitul tradiţional spaniol gravitează deseori in jurul grătarului in aer liber sau al unui cuptor din cărămizi sau lut.

Simplitatea mâncărurilor spaniole se datorează mirodeniilor precum șofranul, cu gustul sau rafinat. Pentru condimentarea supelor si salatelor se foloseşte uleiul de măsline care este, potrivit dieteticienilor, cea mai sănătoasă grăsime alimentara.

Cel mai adesea se prepara mâncăruri din peste, fructe de mare, legume cu păstăi si orez. Compoziţiile sunt completate de roşii, ardei, cartofi, oua, usturoi, ceapa, măsline, migdale si vin.

Modul de servire a mesei si fusul orar nu sunt foarte diferite de-a lungul Spaniei, dar obiceiurile culinare si dialectele diferă de la o regiune la alta:

Zona Nordica, Galiția moşteneşte obiceiurile antice ale celţilor. In aceasta regiune se mănâncă și astăzi o varietate de plăcinte cu carne si peste.

De-a lungul coastei, spre est la bază stau mâncărurile din fasole boabe, brânza albastra si cidru tare.

O alta regiune a Spaniei, Tara Bascilor, are ca fel principal pestele.

Catalonia este considerata a fi cea mai distinctiva si mai interesanta regiune culinara a Spaniei. In aceasta zona creativitatea in domeniul culinar nu cunoaşte limite. Pestele si fructele de mare sunt combinate într-o infinitate de variante cu fructe si diferite arome extraordinare.

Valencia este o alta regiune celebra a Spaniei in care orezul se prepara in sute de feluri. Aici se prepara si faimoasa paella.

Andaluzia este o zona arida in care primează culturile de arbori de măsline si podgoriile.

Bucătăriile regionale spaniole, desi diferă mult intre ele, au totuşi caracteristici comune cum ar fi:
– Folosirea uleiului de măsline la gătit;
– Folosirea sofrito (sos de roşii cu usturoi, ceapa si ulei de măsline) ca baza pentru multe feluri de mâncare;
– Usturoiul si ceapa sunt condimentele cele mai importante;
– Obiceiul de a bea vin in timpul mesei;
– Pâinea acompaniază majoritatea meselor;
– Consumul de salate, in special vara;
– Consumul de fructe sau produse lactate drept desert.

Feluri de mâncare tradiţionale
Printre multele reţete care compun bucătăria variata a Spaniei, unele dintre ele sunt comune pe întreg teritoriul:
– tortilla de patata, omleta de cartofi;
– gazpacho, supa rece de roşii;
– paella, orez cu şofran;
– stufatul si tocana, fabada asturiana, adică tocana de fasole;
– migas, pâine veche de o zi cu usturoi si pimenton, adică paprika afumata si ulei de măsline;
– cârnaţi, cum ar fi embutidos adică carnat de porc, chorizo, adică carnat de porc cu paprika, și morcilla, adică carnat de sânge;
– mariscos (fructe de mare);
– lechazo asado (miel de lapte prăjit);
– jamon serrano (şuncă sărată uscata);
– brânzeturi.

Deserturile spaniole diferă putin de la regiune la regiune. Sunt preferate crema din oua si lapte, tartele cu fructe, budinca de orez, torrijas (pâine prăjită franţuzească), turron (un desert de Crăciun cu migdale si miere) si bineînţeles churros.

Condiții de călătorie:
– Cetăţenii români nu au nevoie de viză pentru a călători în Spania.
Intrarea în Spania este permisă cu paşaportul sau cartea de identitate valabile.

Pentru verificarea condiţiilor speciale de intrare şi şedere vă recomandăm consultarea informaţiilor oficiale furnizate de Ministerul de Interne al Regatului Spaniei (http://www.mir.es/)

Ministerul Afacerilor Externe recomandă cetăţenilor români care intenţionează să rămână pentru o perioadă îndelungată pe teritoriul acestui stat să se adreseze MISIUNILOR CONSULARE ale României şi să îşi anunţe prezenţa în regiune, comunicând coordonatele personale pentru a putea fi contactaţi în situaţii de urgenţă;

– Spania este o ţară cu un nivel de criminalitate relativ redusă.
Infracţiuni minore de tipul furtului din buzunare, înşelăciunilor sau furtului din maşini pot apărea frecvent în zone aglomerate (gări, staţii, parcări, centre comerciale, benzinării sau zone de servicii pe autostrăzi).

GhidEuropean©2014