Putini bucuresteni cunosc aceasta cladire neoclasica a orasului, situata exceptional, intr-un cap de perspectiva format la intersectia bulevardelor Pache Protopopescu si Ferdinand I, care apartine minoritatii elene a Bucurestiului.

 

Comunitatea greaca din Bucuresti s-a infiintat in anul 1864, sub denumirea de Orphaeus. In Bucuresti, grecii au fost mai dezorganizati ca in alte orase ale tarii, neavand nici macar biserica proprie, nici scoala, instituţii considerate indispensabile pentru pastrarea limbii si a constiintei nationale, cum in alte orase existau inca din 1860. 

Unul din motivele acestei anomalii a fost faptul ca etnia elena nu s-au masat intr-un singur cartier, cum au facut armenii sau evreii, ci s-a imprastiat in tot orasul. De-abia in 1879 grecii au reusit sa aduca un preot care sa slujeasca in limba greaca la Biserica Sf.Ilie Kalinderu, fondata de Lazaros Kanderoglu in anul 1872, dar, dupa moartea fondatorului, rudele acestuia au interzis slujba in limba elena.

O decizie importanta avea sa se ia in mai 1881, la initiativa ambasadorului elen la Bucuresti, Marcos Dragoumis, cand se hotaraste finalizarea lacasului de cult si a unei scoli pe un teren al ambasadei. Desi s-a organizat o colecta intre oamenii de afaceri greci din Bucuresti, nu s-a putut strange suma necesara inceperii lucrarilor. Dupa alti patru ani, insarcinatul cu afaceri M. A. Douroutis, reia initiativa si propune ca imobilul in care se afla ambasada – proprietate a Universitaţii Nationale din Atena – sa fie cumparat de catre comunitatea elena locala, pentru a fi transformat intr-o biserica. De aceasta data, colecta a avut un asemenea succes, incat initiatorul a propus sa nu mai fie cumparata cladirea universitatii ci sa fie construita langa ia o biserica ceva mai mica.

Desi a divizat comunitatea greaca din Bucuresti, piatra de temelie a fost pusa si biserica terminata in timp record. Noul ambasador, Mihail Paparigopoulos, dorea insa construirea unei biserici in centru Bucurestiului, demna de importanta comunitatii pe care o reprezenta. Desi gaseste un teren potrivit si o finantare importanta, Paparigopoulos este nevoit sa plece intr-o alta misiune diplomatica. Cel care ii urmeaza, insarcinatul cu afaceri Ioannis P. Alexandropoulus, se zbate ca nimeni altul si identifica un teren de 1900 de metri patrati la intersectia bulevardelor Pache si Ferdinand de astazi, pe care il achizitioneaza in 1898.

Drept model pentru noua biserica este luat Templul Atenei Nikis, de pe Acropolele atenian. Proiectul aparţine  arhitectului german A.Lardel, in vreme ce constructia a fost incredintata italianului D.Costa. Proiectul a inclus si un nou sediu pentru ambasada, piatra de temelie fiind pusa la 25 martie 1899. Trecusera 18 ani de la lansarea initiativei si grecii din Bucuresti isi vedeau visul implinit. Dar cutremurul din 1940 avea sa aduca pagube insemnate bisericii, iar regimul comunist adancea ranile, expulzandu-l pe preotul Constantin Moraitakis, in 1948.

Se incearca redeschiderea bisericii in 1957, dar statul roman pune conditii inacceptabile. Se incearca o reconciliere in 1965, la care participa si Patriarhul Justinian, dar statul comunist considera ca redeschiderea bisericii ar insemna o rezolvare unilaterala a contenciosului naţional bisericesc romano-grec si refuza redeschiderea.

De-abia la 6 ianuarie 1966 este permisa oficierea primului serviciu divin de in biserica greceasca din Bucuresti dupa 1948. Cutremurul din 1977 va pune insa din nou lanturile pe usa bisericii, iar lipsa fondurilor intarzie consolidarea pana in 1997, cand incep lucrarile de refacere. La 19 aprilie 2002, si biserica si ambasada sunt redeschise, printr-o festivitate importanta.

Acest material este proprietatea ghideuropean.ro și este protejat de Legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parțială a conținutului se poate face doar cu acordul scris al proprietarului.

GhidEuropean©2014 Bucuresti – Biserica Greceasca